Cristina

La la

2011-09-29T20:49:00.002+03:00

Nu m-am lasat de scris...doar ca ajung mai greu la laptop...:D Acum muncesc, de luni incep si facultatea...nu mai sunt educatoare pentru ca nu imi permiteam sa fac si facultatea. Asa ca acu sunt ospatarita-barmanita-dispecer etc...munca multa, durere de cap...nervi...lipsa de bani...bani in plus...bla bla...depinde de zi...azi am avut o zi urata, maine va fi mai frumos...:D

Update

2011-05-12T15:38:00.000+03:00

Cam greu cu postatul asa ca daca v-ati lasat de citit acest blog, eu nu ma supar...:)) Imi pare rau, mi-am promis sa-mi iau un laptop. Dar asta dupa ce rezolv problemele pe care le am momentan. Si dupa ce trec de sesiune. Care imi mananca zilele. Intre timp, m-am angajat ca educatoare si profa de engleza la gradinita.E obositor, si cand n-am chef e destul de greu, dar incerc sa ma duc in fiecare zi cu zambetul pe buze. Cred ca e cea mai grea meserie pe care o poate avea un om. Daca nu ma credeti, incercati. O zi faina!

30 de ani

2011-02-08T16:16:00.003+02:00

http://www.portalroman.com/teste-psihologice/56-481357-229988.html

Am facut un test psihologic si mi-a iesit ca am 30 de ani. Nu e chiar atat de mult totusi...:)) M-a flatat oarecum testul. M-a cam laudat. Faceti-l si voi. Pe mine m-a bine dispus. E un lucru marunt. Bucurati-va de lucrurile marunte. Viata e oricum de rahat. Stiu ca suna ca niste clisee ordinare si poate frazele astea au mai fost folosite, dar, asa cum se spune, luati-va atitudinea de " I'm the best. Fuck the rest!" si faceti ce vreti. E viata voastra. nu va convine o situatie? Ete fleosc! Doar n-o sa stai sa te plangi toata ziua. Uite, iti dau voie sa te plangi o ora. Mie imi place sa ma plang. Am ora mea de plans zilnica. Nu este ceva rau, e ceva care ma ajuta sa ma descarc, si la sfarsitul fiecarei sedinte constat ca am zis numai tampenii si ca ar fi cazul sa incetez. E ceva ce-mi face placere. La fel cum as sparge farfurii sau as juca biliard.(lucruri pe care nu le fac prea des). Oamenii din jurul meu s-au obisnuit cu asta, si pe unii i-am molipsit. Ne plangem impreuna. Dar dupa aia,sunt atat de optimista si fericita...
Imi e teama(si ce?), imi e rau(iti trece), nu vreau(ba vrei!), nu pot(ei na!), nu cred(afla!), nu stiu(cauta!), nu se schimba(sigur?), nu...nu...nu...
In fiecare zi trec prin aceleasi stari ca si voi, si, deseori, simt cum ma coplesesc starile. N-am job, n-am bani, n-am frumusetea unui top-model, n-am inteligenta unui om realizat, n-am, n-am n-am...Dar AM un iubit care abia asteapta sa ma vada, am o familie care ma iubeste asa cum poate si cum stie, deseori ciudat, alteori de neinteles, am hobbyuri, am prieteni care ma inconjoara( si pe care ii tin la distanta dintr-o teama stupida de a nu fi din nou injunghiata)...Si am multe. Pe voi, toti prietenii care imi cititi gandurile...Am multe...si voi aveti! Vreau sa vad un zambet!

Hei you...

2011-02-02T14:03:00.008+02:00

Mi-e dor de ACELE vremuri... Observ cu sptupoare ca toata pitzyponcimea si cocalarimea s-a mutat pe facebook, site-ul decent care era oarecum dragut. Desi nu dau add a tot felul de dubiosi, ei sunt perseverenti si tot insista. Ce sa-i faci?! O sa mai stau putin, si daca ia amploare eu imi iau talpasita de acolo. O sa raman numai cu blogul. Vreau neaparat sa ma angajez pentru ca deh, nu se poate trai prin Romanica altfel. Inca n-am idee unde si ce sa fac. Dar astept sa ma loveasca Dumnezeu cu o lopata de inspiratie sa stiu si eu ce fac. Pe cat de hotarata sau pe cat de des imi schimbam eu hotararile pana acum, se pare ca acum nu stiu ce sa mai fac. Macar inainte, desi treceam de la marketing, jurnalism, scriitoare si eu stiu ce altceva, acum sunt intr-un blanc total. In mine se lupta ideea de a pleca din tara cu ideea de a ramane pentru familie. Asa ca, mai nou ma gandesc sa imi scot familia afara din tara ca sa pot sa am si eu un motiv sa nu mai raman aici.
Iasiul e foarte frumos, exceptand faptul ca pe copacii din Copou avem oameni care se semneaza "Ion+Maria= Love". Ei nu zau! Ma bucur pentru voi dar lasati-ma si pe mine sa-mi traiesc iubirea fara sa mi-o consemnez pe garduri, prin malluri si eu mai stiu pe unde. Aaaa...Mall...Toata lumea e innebunita dupa Mall, hai la shopping in Mall, hai sa o facem lata in Mall, hai sa vedem un film in Mall...Daca ii intrebi de Cinema Victoria, Republica..."Ce-i aia? Unde-i?" "Il vezi zilnic, in timp ce mergi la facultate", "A...da?"...
By the way...trebuie neaparat sa vizitez ce are Iasiul sa-mi ofere. Acum e iarna si nu-mi vine sa vizitez Gradina Botanica, e cam moarta...si altele...dar din martie totul o sa fie viu si frumos...si abia astept...Bojdeuca lui Creanga, Muzeul de Stiinte Naturale, activitati in aer liber... Parcul de langa Gradina Botanica mi se pare la fel de dragut precum Copoul...Dar probabil ca sunt eu nebuna...:))
Chiar...Vroiam sa va scriu despre asta in ultima mea postare(aia care s-a sters).
Discutie in Copou, in septembrie.
"-Fata, ne-a dat povestea aia a lui Creanga, Povestea Porcului...nici nu mai stiam despre ce este vorba...
-Asa si? Ce-ai facut?
-Mi-am amintit continutul...E o poveste porno, in care ala zice acolo cum o baga si cum o scoate...
-Fata, esti sigura ca e scrisa de Creanga? Eu cred ca e culeasa...
-Nu fata...stiu sigur...
Un baiat care le insotea spune:
-Punem pariu.Daca e de Ion Creanga ce-mi dai?imi platesti factura la Orange.
-Bine...Si tu imi platesti papuceii roz pe care i-am vazut in Mall...
-Bine...
Discutie mai departe intre fete...
-Fata...uite, am ajuns sa discutam chestii din astea, asa, de cultura...De cand eram mici eram destepte..."
Sincer, nu mai tin minte conversatia mai departe. stiu ca am scos o foaie de hartie, mi s-a parut imperativ sa notez ce aud. In primul rand, da era de Creanga, dar se numea "Povestea pulii" si nu era despre ce spuneau ei acolo...Pentru cine nu o stie, o gasiti pe net. Oameni buni, nu stiti despre ce vorbiti, nu vorbiti aiurea...E penibil...Sa va dau un link cu o pustoaica de la chimie care n-a auzit in viata ei de opera si de Verdi, care n-a compus "Penetrata"?? Sau faptul ca asculta muzica clasica: "Abba, Beatles...din astea mai vechi asa..."...Sau..."Sunteti melomana?", "Nu, sunt studenta..." Imediat. Cand aveti timp, uitati-va...nu e lunga inregistrarea...http://www.youtube.com/watch?v=qMAquZjJoMg
Nu ma dau desteapta, nu stiu multe lucruri, nu stiu mitologie, nu recunosc titlurile melodiilor clasice pe care toata lumea ar trebui sa le stie, nu am citit "Idiotul" sau "Crima si pedeapsa" de Dostoievski, nu am citit multe lucruri si abia stiu cateva filme...Mai fac greseli de gramatica, si ma balbai crunt. Fac cacofonii si spun ce nu trebuie, cum ar fi ca am intrebat o fosta colega de serviciu in public daca are implaturi cu silicoane. Sunt regina penibilitatilor, si incerc sa ma maturizez.
Pana atunci, voi continua sa critic oamenii care imi ies in cale pentru ca, asa cum se zice:"Nu sunt eu cel mai destept din lume dar cand ma uit in jurul meu mi se umple sufletul"( sper sa nu ma insel)..
Ps: M-am reapucat de scris
Ps2: am luat "Crima si pedeapsa" la citit...:D

(daca din nefericire se intampla sa se repete textul pe undeva, va rog sa ma scuzati dar am o problema cu pc-urile de la BCU)

La multi ani dragul meu!

2011-01-31T11:52:00.004+02:00

"A trecut un an minunat de cand, in zapada se asternura sarutari dulci. A trecut un an de cand iubirea le-a incercuit viata. Fara a sti ce inseamna si cum sa faca sa nu fie atat de stangaci, au inceput sa viseze irealul. S-au asternut lumi precum straturile de frunze din timpul toamnei, care mai de care mai frumoase, si din ce in ce mai rumene, si, trecuti de toamna lor au invatat cum sa treaca si prin frig, si prin vara, si creste totul ca un castel cu baza solida. Viata lor era un castel, asezat caramida peste caramida, in care fiecare caramida reprezenta iubire. Cu fiecare zi invata tot mai multe, fiecare zi este un lant de surprize.
Ar vrea sa-i spuna cat il iubeste si cat ii e de dor atunci cand nu e langa ea. Ar vrea sa-i destainuie ca atunci cand el pleaca, ea simte cum intreaga lor lume se indeparteaza si ca nu mai are nimic. Si totusi, de fiecare data se duce, isi face un dus, se imbraca in pijamale si incearca sa adoarma. E usor de zis cand lacrimile ii siroiesc pe fata si nu poate inchide ochii de ele. Sunt mult prea grele pentru a le stapani si, oricat de puternica ar fi sau ar vrea sa fie, de fiecare data este tradata de umanitatea ce-i curge prin vine. De multe ori viseaza cum opreste trenul, ca o super-woman ce isi apara drepturile. Avem dreptul de a iubi, dar vine si cu dreptul de a duce dorul. Fiecare clipa petrecuta departe lasa o urma crancena... Ea e recunoscatoare pentru tot, asa cum a venit, cu multa agitatie, cu probleme gratuite si cu vieti diferite. Pentru ca daca totul ar fi fost prea simplu, ar fi fost monotonie.
A devenit multe in tot anul asta, si s-au schimbat amandoi in bine."

Te iubesc!Vreau doar sa intelegi cat imi e de dor de tine...

Ma simt oribil!

2011-01-14T13:00:00.002+02:00

Da...Am scris de vreo ora pe blog si s-a sters automat!!! Na...asta e...n-are sens acum...Ma oftic prea tare! Oricum, am ajuns sa detest tarisoara mea locuita, am ajuns sa-mi doresc din tot sufletul sa plec. M-am saturat de oameni care se ciocnesc de mine fara sa le fac nimic. De oameni cu prejudecati adanc radacinate, de sistemul nostru de guvernare, de sistemul universitar...De tot!

Sa se duca si 2010!

2010-12-21T18:57:00.002+02:00

Home again... si totul capata un sens ciudat pentru ca nu ma mai simt ca "de acasa" ci ca "din alta parte". Problema e ca nu-mi gasesc locul. Am asa o stare de agitatie, vreau ceva, vreau sa ma fac mare si n-am rabdare deloc. Vreau sa plec, vreau sa-mi gasesc rostul.Vreau CEVA si nu stiu cum se numeste. Nu sunt multumita de facultate, nu sunt multumita de ce am facut anul asta. Am impresia ca am dat inapoi. Profesional vorbind. Daca anul trecut a fost un boom, anul asta am luat o gramada de palme si parca as cam vrea sa se termine. Sunt convinsa ca 2011 va fi cel mai grozav an. Am eu o presimtire.

PS: ca si anul trecut, nu ma sunati de Craciun daca nu ati facut-o tot anul. stiti povestea. Daca nu, vedeti ca am scris anul trecut o postare. Va pup!

Si a nins...si totul e ghetus...

2010-12-06T13:44:00.003+02:00

PS: si vreau o saniuta...:D

Agitatie multa

2010-10-29T13:09:00.002+03:00

M-am mutat din gazda pentru ca am prins in sfarsit loc la camin. Si desi zilele trecute eram bulversata pentru ca nu stiam in ce directii sa ma indrept, se pare ca lucrurile se aseaza. Nu pentru mult timp, sunt convinsa, dar ma bucur de liniste momentan. Nu mai sunt atat de incantata de spaniola, cum eram la inceput pentru ca probabil ca nu ma intereseaza ce fac momentan. eu am si o problema cu sistemele de predare, adica invat mai bine singura. Dar ca sa atest ca am studii trebuie sa ma duc la niste cursuri relative care se tin in mod relativ de profesori relativi cu pretentii relative. Un unirist la Cuza...Cuza e o facultate grea. Daca nu esti pregatit emotional pentru a invata, nu veni aici, ca nu rezisti. Pentru oamenii care inca nu s-au lamurit cum si cand trebuie sa invete, eu zic sa practice acest lucru inca din liceu, nu de alta, dar veti avea un micut soc. Mie imi place enorm sa citesc, tocmai de-asta facultatea mea nu este pentru mine o corvoada. Am aproximativ 100 de carti pe semestru.Pentru unii colegi, asta e prea mult pentru ca o carte din programa scolara in liceu era prea mult. Dar nu mai comentez despre asta. sunt incantata de Iasi...E un oras linistit cu oameni normali,care imi reflecta personalitatea. Am iesit in club miercuri, prima mea zi in camin si am ziis sa fac din asta o amintire.Si m-am dus intr-un club de karaoke. n-am cantat, dar m-am distrat teribil. weekendul asta citesc. viata mea e frumoasa si am ajuns la concluzia ca Dumnezeu are grija de toate, dar in timp. Trebuie sa-mi repet asta zilnic, pentru ca eu fac ceva si vreau rezultate imediate. Or, asta nu se intampla tot timpul. Va pup, vreau sa mai aud de voi...:d
Ps:toti oamenii din iasi sunt pe orange, eu pe cosmote
Ps2:Ieri am ramas pe dinafara. am venit din Carrefour cu o sacosa de 10 kg si urc la etajul 3, ca acolo stau. si, ghici ce...Nu merge cheia. Cheama portarul, lacatusul, doamna cu cheia, fugi dupa colega, etc...Cheie gresita. Azi am rezolvat.Deci, cum ziceam, fiecare zi are ceva nou:))

Hello!!

2010-10-22T12:46:00.003+03:00

Uimitor pentru mine, am mai multi vizitatori in absenta:)). Va multumesc!
Sunt la Iasi, sunt bine, momentan imi caut de lucru pentru ca deh, banii parintilor n-ajung niciodata. M-au tot intrebat oameni de ce n-am vrut sa dau la Bucuresti desi aveam mai multe facilitati.E alegerea mea sa traiesc altundeva, nu incerc sa ma justific.Vreau sa ma descurc singura. Si stiam ca-mi va fi greu. Dar nu am trait in puf pana acum si nici n-am de gand sa ma las batuta!Am facut atatea, asta e un lucru in plus.Probabil ca voi pleca din tara daca nu-mi convine( ceea ce e foarte posibil, si cum detest sa ma intretina prietenul dintr-un orgoliu rezonabil...).
Buuuun...Am mult de citit. Foarte mult. Am Iliada si Odiseea dupa mine de parca ar fi Biblii pe la literatura comparata(a-propos, stiati ca Bilblia e cea mai cumparata carte din lume si e urmata de Dracula lui Bram Stroker?)
Am profesori exceptionali, ador psihologia si Dana m-ar bate daca ar citit asta pentru ca da, mi-a spus...:))Fac multa mitologie, creativitate, literatura...
Ma descurc greut cu spaniola dar trag sperante ca o voi asimila repede, si ca voi vorbi la fel de repede. Nu am probleme cu intelesul ci cu vorbitul...
De casa imi e dor, normal, dar asa cum am spus, nu ma intorc pana de Craciun.
Asa ca, eu sunt bine, ma simt minunat la facultate, am ore de la 8 la 8 in unele zile iar in altele n-am decat un curs. Prezenta e obligatorie cam pe la toate asa ca...Voi?Ce mai faceti?
PS: nu va ganditit ca nu ies din casa, doar ca sunt eu tipul pertrecaretei si prefer sa fac tort de clatite in loc sa ma duc in cluburi.:D

It's my life!!!

2010-09-20T14:28:00.002+03:00

Well...Cu teama sau fara teama...Ce mai conteaza??? Oricum plec. A cam sosit timpul pentru melodia asta...Nu stiu cand o sa mai apuc sa scriu pe blog odata cu ziua de joi. Plec la 5 dimineata, cu bagaje multe si mari, cu mama dupa mine si cu Gibi daca nu se supara pe mine pana atunci:)) Let's live!

Minciuna comuna

2010-09-04T10:51:00.006+03:00

M-am saturat pana in gat de societatea asta in care traiesc, de minciunile socialiste care ma intampina dis de dimineata sub pretextul unei noi zile. M-am saturat de norme de ortografie, de clisee lingvistice care ar exprima inexprimabilul, m-am saturat de conventii de comportament, de limbaj, de varsta, de viata, care m-ar ajuta sa traiesc mai bine...in societate. As vrea sa-mi iau un an in care sa traiesc undeva, lipsita de atata rautate si orgolii incrancenate pentru a detine suprematia in lumea asta care oricum e distrusa. Toti au impresia originalitatii, impresia ca ei ar fi superiori superiorilor, impresia ca EI ALEG. Ce aleg? Viata te-a ales, tot ea a stabilit unde vei locui, cine-ti va fi mama, cum vei trai...E o minciuna ordinara in care traiesti. Toata viata mea e o minciuna ordinara care vrea sa fie credibila. Citeam "Frumoasele straine" si am dat peste asta:" Doar ca lucrul del mai dramatic de pe lume e tocmai aceasta farsa continua in care noi, cei moderni, ne ducem viata. Oamnii acelor timpuri traiau in mizerie pana in gat, habar n-aveau de cele mai mari beneficii ale civilizatiei: closetul cu apa, periuta de dinti si tampoanele igienice. Sanatatea si viata le erau amenintate clipa de clipa, piereau ca mustele la orice molima, erau jupuiti de vii pentru un filioque oarecare, aveau dintii stricati si duhneau ca viezurii, dar macar isi traiau viata lor, in trupul lor grosolan invelit in carpe. Pe cand noi, noi, epigonii? Pai traim si noi un fel de realitate pe Messenger, pe Youtube, pe World of Warcraft(...).copii fara original, oameni fara credinte si valori, vietuim si noi cumva(...) Dar cum naiba sa nu-i invidiezi cateodata din tot sufletul pe acei oameni care aveau ca singur gadget destinul?" Mircea Cartarescu. am ajuns la concluzia ca oricum viata este de rahat. De ce te-ai mai si consuma pentru asta? Pana la urma, tot ca ea se aseaza, si tot ce trebuie sa se intample, se intampla. Mai sunt credintele americane ca TU, TU esti cel care isi contoleaza viata. Bullshit! Nu te mai stresa aiurea, si ia-ti o zi in care sa nu te gandesti ce s-ar intampla daca, si ce se va intampla, sau ce s-a intamplat. Las-o asa si traieste-ti viata. Nu mai rascoli sintagma latina "Carpe Diem!"
Ps: da, am vazut "Into The wild", dar reactia asta nu e in urma filmului. Nu vreau decat sa ma trezesc la sfarsitul lui septembrie, cand o sa fiu linistita, cu dor pentru dragul meu pe care il las in urma...Chiar si asa...Vreau sa plec in Iasi, indiferent cate frici am...

Prezervative sau anticonceptionale? sau poate...altceva...

2010-08-30T11:19:00.002+03:00

Ei bine, pe un site destinat femeilor care se numeste perfecte.ro am gasit acest minunat articol, pentru cei care cred ca folosirea prezervativului sau luarea unei pastilute anticonceptionale e o corvoada. Daca sutineti ca aceste metode va taie libidoul, atunci ce mai spuneti de astea?
1. Vaginul uns cu ulei
Artistotel le sugera femeilor sa isi unga vaginul cu spermicide improvizate, cum sunt uleiul de masline, cel de cedru, de plumb sau de tamaie. Cam incomod, nu-i asa?

2. Lovirea abdomenului
Tot grecii isi puneau femeile sa stea ghemuite dupa sex si sa isi loveasca abdomenul. Un mod placut de a incheia o seara fierbinte, nu-i asa?:-)

3. Stramtorarea vaginului
Un ilustru barbat din europa considera prin secolul 15 ca, cu cat vaginul femeii este mai stramt, cu atat sansele de a ramane insarcinata scad. Asa ca folosea centuri de castitate extrem de stramte.

4. Lamaie anti-spermatozoizi
Celebrul Casanova folosea coaja unei jumatati de lamaie pentru a impiedica imprastierea spermei. Cum mai exact? Puneti-va imaginatia la incercare!

5. Interzicerea sexului prin lege
Ei bine da! Sexul era pedepsit prin lege cu o amenda de 50$, plus puscarie. Ingenios, intr-adevar!

6. Diafragma din material dur
Prin anii 20, femeile foloseau o forma absolut cruda de contraceptie: o difragma facuta dintr-un material dur.

Cel mai frumos videoclip pe care l-am vazut in ultimul timp...

2010-08-25T15:05:00.001+03:00

Vezi mai multe video din Muzica

Mi-e frica

2010-08-24T19:34:00.003+03:00

Daaaa...tocmai am aflat ca incep facultatea pe 27, si nu pe 4 cum trageam eu sperante...Ideea e ca...Mi-e al naibii de frica de tot. Mi-e frica sa plec, mi-e frica ca nu ma voi descurca, ca nu voi avea bani, mi-e frica de faptul ca voi fi singura, mi-e frica...de mine... Citeam pe forumuri ca profii sunt niste brontozauri, mi-e frica sa nu cumva sa nu fac fata, mi-e frica...Sunt o lasa. Daca nu as fi fost, probabil ca acum as fi fost deja plecata in UK, asteptand sa incep facultatea...Tocmai mi-a spus o prietena ca pleaca in Germania. Isi facea bagajele...Si am avut un sentiment din ala de neputinta..M-am ofticat ca nu m-am straduit mai mult sa plec...In fine, pana si frate-miu doarme cu mine in ultimul timp, de parca ar simti ca e ceva in neregula...Eu si fricile mele...reloaded...Cica sunt normale...Probabil ca sunt, dar asta nu ma consoleaza...Mi-ar placea sa stiu si eu pe cineva de la spaniola-engleza la iasi. Poate asa m-as linisti...

Probabil că…

2010-08-02T22:16:00.006+03:00

Part I

“Mi-e dor de tine…nu cred că am spus totul, însă nu îmi pasă. Ştiu că nu vei putea spune mai mult decât îţi spun eu acum şi asta mă linişteşte. Mi-e dor de buzele tale absolut perfecte, cu viaţă în toate crăpăturile lor, cu micile dungi portocalii care le străbat longitudinal întreaga dimensiune. Ochii tăi au trei nuanţe de verde şi două de căprui. Au o nuanţă de verde închis atunci când mă săruţi, au o nuanţă de verde deschis atunci când mă priveşti şi nuanţa intermediară...nu- ţi spun când am observat-o... Ador când îţi concentrezi chipul pentru că eşti atât de expresiv şi simt că îmi eşti alături deşi uneori faci lucrul ăsta pentru că te enervezi când fac o tâmpenie. E amuzant cum stai tu să-mi explici la fiecare ceartă ceea ce greşim când eu nu-mi doresc nimic altceva decât să taci din gură şi să mă laşi în pace. Nu îmi place să vorbesc atunci când atmosfera e tensionată, de teamă că aş putea să stric ceva în relaţie, pentru că vorbesc necugetat, şi pentru că n-am chef pur şi simplu... Oamenii care nu îşi ascultă glasul interior care să le spună când să se oprească, mă determină să îi ignor în timp.
Am fost cu tine la o cafea. Îţi datoram de mult asta pentru că promisiunea e promisiune, iar eu o respect pentru că aşa m-am învăţat. A fost o cafea cum nu mai băusem de multe luni. Poate că a contribuit şi atmosfera localului, poate prezenţa ta, sau poate chiar cafeaua a fost atât de bună. Pornisem fără chef de dimineaţă. Până şi vremea era nehotărâtă, exact ca şi mine. Ba ploua, ba era soare, ba se întrepătrundeau ca o ţesătură de covor ţărănesc. Ştii covoarele acelea țărănești facute cu multe modele, create cu atâta trudă de femei... Încerca bunica mea să îmi explice mai demult cum se face, sperând ca eu să duc oarecum tradiția mai departe.
Încă de mică eu am avut dorința de a fi tartorul absolut, de a controla tot din jurul meu, de a ști totul, și probabil că asta mă și îndreptase către o carieră jurnalistică. Ei bine, de când te cunosc dragul meu, m-am detașat de dorința mea. Dacă mi-aș fi ascultat egoul, probabil că nu mai eram cu tine acum.
Am ajuns în localul unde stabilisem că ne vom întâlni și te-am găsit fumând ca întotdeauna o țigară neagră, cu ochii întredeschiși, cu o cafea scurtă în față. M-am așezat tăcută alături de tine, plictisită la gandul că totul se va încheia cum se întâmplă de obicei. ”

Era atentă la muzica ambientală, o melodie chillout arabă, incredibilă. Și-a comandat, ca de obicei, specialitatea casei în materie de băuturi și s-a trezit cu o cafea arabă cu un miros încântător. Pentru ea, mirosul era crucial pentru că asta determina relația ei. Întotdeauna mirosea omul pe care îl cunoștea, precum animalele, care vor să vadă calitatea lui prin prisma simțului olfactiv. S-a destins imediat și un zâmbet cald i se așternu pe față. O lumină portocalie îi inunda privirea și un sentiment de nostalgie amestecat un stânjeneală începu să se defintiveze. Ei doi erau două insule care s-au scufundat în timp. Și nu dura mult până când cele două se ciocneau. Într-un sfârșit au ajuns într-un arhipelag și s-au rătăcit.
Gândurile le zburau prin față pentru ca, din când în când să se reîntâlnească în amintiri. Ea sorbea încet din cafea iar el fuma lent, ca un fel de ritual sacru. Ochii lor erau poarta către viața lor interioară și către dorințele lor iar în momentul în care imaginile lor s-au întâlnit au decis că e inutil să aștepte o influență divină. El îi prinse mâna și o săruta ferm, decis, ca de obicei. O privi și o săruta sălbatic. S-au ridicat. El și-a stins țigara în scrumiera verde de pe masă iar ea și-a luat poșeta, plecând mândră în față. Dacă mândria le-ar fi fost mai mică nu s-ar fi bătut pentru supremație. Conveniseră că vor face cu rândul și rândul se transformase într-o supunere masculină tacită pe care ea nu o îndura. Iar el nu suporta ca ea să-i fie superioară. Niciun bărbat nu stă cu o femeie care îi este superioară. O cuprinse de talie și o trase către el. Ea îl împingea prudentă. Mirosul lui dulceag, părul cu o culoare indefinită, reflexe blond-arămii și mâinile lui ferme îi strigau însă să renunțe la propriile concepții. Toate lunile de așteptare erau invadate acum de el, de mirosul pielii lui…
- Ți-a fost dor de mine? o întrebă el
- Probabil … spuse ea în șoaptă, închizând ochii...

Un moment de respiro va rog...

2010-07-31T21:12:00.003+03:00

Citesc o cărticică pe care mă tot străduiam să o găsesc de un an. Am fost la Iaşi şi am găsit-o în librăria Avant-Garde. Cartea se numeşte „A New Earth”( in romana e „Un pamant nou”) şi, din nefericire am găsit-o tradusă în română. O vroiam în engleză pentru că transimtea alt mesaj aşa. Mă bucur că l-am descoperit pe Eckhat Tolle cu ajutorul lui Meg. Vreau să scriu două citate semnificative pentru carte, poate vă conving să o cumpăraţi dacă aveţi ocazia. E ieftină şi bună.

1.“Incapacitatea sau, mai degrabă, încăpăţânarea minţii umane de a nu se desprinde de trecut este foarte frumos ilustrată de povestea a doi călugări zen, Tanzan şi Eikido, care mergeau pe un drum de ţară ce se umpluse cu noroi în urma ploilor. În apropierea unui sat au trecut pe lângă o tânără care încerca să treacă de cealaltă parte a drumului, dar noroiul era atât de adânc încât şi-ar fi murdărit complet chimonoul din mătase pe care îl purta. Tanzan a ridicat-o îndată în braţe şi a trecut-o de cealaltă parte.
Călugării şi-au continuat drumul în tăcere. Cinci ore mai târziu, pe când se apropiau de templul în care locuiau, Eikido nu s-a mai putut abţine.
-De ce ai luat-o pe fata aceea în braţe ? a întrebat el. Noi, călugării, nu trebuie să facem aşa ceva.
-Am lăsat fata din braţe acum câteva ore, a răspuns Tanzan. Tu înca o mai porţi?
Acum, imaginaţi-vă cum ar fi viaţa pentru cineva care trăieşte continuu asemenea lui Eikido, neputând sau nevrând să renunţe în forul său interior la trecut…”

2.”Un bărbat care în copilărie nu a fost dorit şi n-a primit dragoste şi un minimum de atenţie şi grijă din partea mamei sale a ajuns la maturitate cu un corp-durere greu) o acumulare a durerii emotionale mai vechi) şi ambivalent, în care există un dor aprins şi neîmplinit după dragostea şi atenţia mamei sale şi, în acelaşi timp, o ură vie faţă de ea pentru că îi refuzase ceea ce îi era atât de necesar. Aproape fiecare femeie îi va declanşa în corpul- durere nevoia excesivă de afecţiune- o formă de durere emoţională- care se va manifesta sub forma unei dorinţe nestăvilite şi permanente de a “cuceri şi seduce” aproape fiecare femeie pe care o va întâlni, obţinând astfel iubirea şi atenţia feminină după care tânjea corpul- durere pe care îl purta. Va ajunge un expert într-ale seducţiei, dar de îndată ce relaţia va deveni intimă, sau când avansurile îi vor fi respinse, furia corpului durere faţă de mama sa va ieşi la suprafaţa şi îi va sabota relaţia.”

Te rog, cearta-te cu mine!

2010-07-28T20:30:00.002+03:00

Azi am chef să mă revolt. Este adresată oricui vrea să se certe cu mine. Am chef de ceartă.
Fir’ar mama măsii de treabă! Uită-te şi tu că atunci când îţi doreşti cu adevărat ceva, eşti luat de fraier şi atunci când vrei binele comun, te acuză că eşti egoist! Cum să fii egoist dacă vrei să faci şi tu un bine şi să îţi respecţi pricipiile? Cum care principii? Alea pe care le ai şi în care crezi. Stai că există o definiţie, să nu vorbesc eu pe lângă... PRINCÍPIU s.n. 1. Element fundamental, idee de bază pe care se întemeiază o teorie, un sistem politic etc. 4. regulă, normă de acțiune, de comportare, de apreciere etc. Dragul meu cititor X pe care sunt pornită să mă revolt, a-mi respecta principiul nu este altceva decât a mă comporta aşa cum cred eu că este de cuviinţă. Dacă asta nu corespunde cu criteriile tale, nu există decât două soluţii: ori îţi găseşti un om cu aceleaşi pricipii şi cu care te vei înţelege perfect, ori le accepţi pe astea. Şi nici nu ştiu ce e mai bine: să găseşti un om cu care să te înţelegi perfect, şi ale cărui păreri corespund cu ale tale, sau un om ale cărui păreri sunt total opuse faţă de ale tale. E ciudat că mă enervez din nişte tâmpenii şi cum mă cert din nişte tâmpenii, deşi eu puteam să jur că nu voi avea o viaţă precum cea e care o tot menţionez, şi pe care o detest pentru că nu e funcţională deloc. Dragul meu, vreau să-mi jur că niciodată nu mă voi mai certa cu nimeni, dar acum simt nevoia să ţip. Îmi pare rău că spun asta şi chestia e că da, culmea, chiar te iubesc...nu îmi pare rău aşa că hai să nu batem pasul pe loc. Nu-mi plac corpurile care nu se mişcă. Ceartă-te cu mine!Te implor! Vreau să mă răzbun pe cineva!

A shape of my heart

2010-07-27T16:30:00.005+03:00

Azi iubesc. Maine voi fi fericita. Poimaine voi fi sanatoasa. E ciudat cum ne planificam existenta in jurul unor coordonate nedefinite. Eu nu pot programa nimic din ceea ce tine numai de mine pentru ca eu, asa cum sunt, traiesc ambiguu avand o capacitate extraordinara de a strica planurile( pe ale mele, sau pe ale altora). Mi se intampla sa promit ceva doar pentru a ma simti obligata sa duc la indeplinire acel lucru pentru ca altfel nu ma iau de el. Am spus trei ani ca dau la Jurnalism pentru ca sa ma decid dupa ce am lucrat in bransa pe bune ca nu mai vreau. Eu visez multe floricele pe campii si cand dau cu capul de ele, ma razgandesc si ii dau si pe cei din jur peste cap. Ma doare uneori sa renunt la planuri, la idealuri, sa le intorc pe toate fetele si sa ma joc cu viata altuia, dar nu ma pot abtine. Nu stiu de ce, nu e o placere morbida sa stau sa invart o situatie sau sa incurc pe cineva.M-am hotarat la ce facultate dau in drum spre Iasi, in microbuz, in aceeasi zi. Dupa ce m-am razgandit sa dau la FEAA pentru ca nu aveam nu stiu ce test la engleza, am depus pana la urma la psihologie( in afara de spaniola-engleza, litere, dosar pe care l-am depus prima data). Am intrat la taxa la psihologie.Pana si eu stiam ca n-am ce cauta acolo. Zilele petrecute acolo au fost minunate, au fost doua zile pline de impliniri, la propriu si la figurat. Am aflat mai multe lucruri despre mine si despre ceilalti si sper ca toate lucrurile pe plan personal sa se rezolve odata cu 25 septembrie, cand voi pleca la Iasi. Asa ca, da, sunt o persoana care se razgandeste instantaneu, desi ma straduiesc sa ma mentin constanta. Eu dau vina, din nou, pe zodie...:)) Ma mir cum de nu m-am razgandit in alte privinte in care eram chiar nesigura si nepregatita. Nu stiu ce am simtit in acele momente, poate putin nostalgica pentru timpuri trecute si pentru idei preconcepute care sunau mai bine ideatic decat practic. Oare voi realizati ce faceti tot timpul? Ma intrebam intotdeauna cum se face ca eu ma duc tot timpul cu capul inainte atunci cand nu-s in stare de un lucru?Atunci cand stiu ca pot sa fac ceva, intorc pe toate fetele si, la final, ma razgandesc. Si imi pare rau, pentru ca nu pot nici macar sa regret. Ajung, in general, sa regret lucruri pe care nu le fac, si asta ma doare cel mai tare. Important este, insa, care a fost motivul alegerii. Daca motivul este unul rational, ajung sa il regret si ma consolez cu gandul ca da...as fi putut...dar nu am facut pentru ca...sunt o fraiera...Nu stiu, insa, cum se face ca daca fac ceva pentru ca iubesc, nu regret. Simt ca Sunt in stare sa mut pamantul daca El este alaturi. Pentru ca stiu ca in orice situatie El imi va spune ce trebuie, si ma va lua in brate, si imi va da solutii peste solutii desi eu am nevoie doar de cuvinte de consolare...:)) Sunt motive inexplicabile pentru care ador florile galbene, pentru care imi iubesc prietenul, pentru care inca mai sunt in viata si pentru care traiesc viata asta de fapt...

Mintea- între iluzie și deziluzie

2010-07-23T13:48:00.001+03:00

Avem falsa impresie că dacă noi trăim aici cu fizicul, sîntem îngrădiți de noi înșine, că fizicul nostru nu ne ajută deloc și că existența noastră se reduce la asta. Marii scriitori au tot creat un fel de explicație prin care spuneau că nu puteam scăpa de închisoarea care estemintea noastră, decît prin vis. Visul poate fi singura noastră scăpare, singurul lucru care nu ne limitează. Ne dor toate, ne plîngem că nu sîntem destul de frumoși de parcă ar exista cineva îndeajuns de competent care să ne spună cît de frumoși sîntem. Omul de azi adoră să se plîngă, îi place să stea în postura de victimă atunci cînd află asta, intervine orgoliul lui care urlă „Eu? Nu! Eu nu am nevoie de nimeni și de nimic!” atunci cînd de fapt, imploră milă. Sfîntul Augustin spunea: „ Iubește și fă ce vrei!”. Ce sens ar mai fi avut cuvintele lui dacă noi n-am fi putut să facem nimic? Nu trăim numai cu corpul ci, predominant, cu mintea. O prietenă îmi spunea că într-o zi extrem de obositoare venea acasă de la serviciu, plină de nervi la gîndul că acasă avea să găsească o mizerie de nedescris. Luînd-o pe o străduță îngustă pentru a ajunge mai repede acasă, a observat cîțiva cîini. ~n scurt timp a fost înconjurată și a realizat că nu are sens să înceapă să se panicheze pentru că nu avea să rezolve nimic. Din ce în ce mai agresivi, cîinii nu dădeau semne că ar pleca. S-a așezat încet în genunchi și a început să se roage. Oricum nu avea ce pierde. Poate că atitudinea ei calmă i-a liniștit sau poate că chiar credința a ajutat-o. S-a ridicat și a putut pleca pentru că acei cîini nu se mai aflau acolo. Cu o secundă în urmă creierul i-a transmis informația că a obosit și că trebuie să doarmă iar acum îi striga să facă ceva pentru că e amenințată. Același lucru se întîmplă și atunci cînd, foarte obosit, un om care se întîlnește cu un porc mistreț o ia la fugă cu toate puterile lui, deși putea să jure că nu mai putea pune un pas. Totul ține de percepție. Dacă realizezi cîte lucruri poți face cu mintea ești un învingător! ~ți vei schimba percepțiile. Nu îți cer acum să te duci acasă și să-ți iei un pahar să încerci să îngheți apa din el cu puterea minții, cu toate că există oameni care pot face și asta. ~ți cer doar să încerci să înțelegi că se poate mai bine și că totul depinde de tine. O zi frumoasă!

Unele lucruri depind si de tine...

2010-06-27T20:38:00.002+03:00

Va rog sa dati un play inainte de a citi, pentru ca mesajul meu sa-si atinga scopul.
Am învăţat câteva lucruri în timpul micii mele incursiuni prin viaţă, şi nu voi începe cu acele mici stereotiii de tipul:” am învăţat că dacă vrei să zbori trebuie să ai aripi pentru că nu poţi înfrânge gravitaţia.”, afirmaţie pe care mi-o puteţi contrazice prin argumentul subconştientului. Nu aveţi decât!Aştept orice subiect controversat pe care să mă cert cu oricine, sau, mai la îndemână exprimarea, să discut în contradictoriu.
Ce am mai pus eu pe lista cu “Am învăţat”, aceea pe care o puteţi găsi în arhiva mea? Am mai pus faptul că am învăţat că nimeni nu mă va învăţa cum să iubesc şi pe cine. Am învăţat că nimeni nu îmi va arăta calea pe care trebuie să o urmez. Există unica excepţie în care îl regăsesc pe omul pe care îl iubesc cel mai mult, şi care îmi tot arată căi minunate care mie mi se par aşa de greu de urmat pentru că…par inaccesibile.
Weekend-ul ăsta am învăţat ce vroiam să învăţ când mi-am luat acea săptămână de izolare la casuţa mea din dealuri, unde m-am simţit ca o veritabila Heidi. Am vrut să mă regăsesc, să-mi găsesc idealurile, să ştiu ce vreau şi ce nu vreau, să ştiu pe cine păstrez în viaţa mea.
Dar nu apare atunci când vrei tu. Uite, de multe ori foloseam unele citate ca”Cele mai bune lucruri se întâmplă atunci când te aştepţi mai puţin.”.Foloseam totul stereotipic. Şi nu ştiam ce înseamnă cu adevărat să preţuieşti un om doar pentru că pur şi simplu îţi stă alături. Eu doar foloseam fraze, ca noi toţi de altfel, care exprimau ceva ce ştiam dar nu trăisem. Am tot ţipat, atât la mine cât şi la ceilalţi, că eu nu mă voi îndrăgosti. Şi am refuzat asta vehement mult timp pentru că eu eram tipul de femeie puternică, pe care nu o induioşează astfel de lucruri lumeşti. Pentru că nu conştientizam că şi eu sunt om şi am viaţa mea. M-am tot străduit să fiu cea mai bună pentru ceilalţi uitând că, de fapt, pentru mine trebuie să fiu bună. De aceea mi-am pierdut stima de sine. Pentru că oamenii pe care mă străduiam eu să-i impresionez, nu vedeau eforturile mele.
Am învăţat că eu sunt eu şi că ar trebui să încetez să mă compar cu ceilalţi pentru că întotdeauna voi sfârşi în defavoarea mea.
Distanţa nu e un mod de a apropia persoanele ci este un mod de a le face misterioase şi, implicit, refuzându-le curiozitatea de a se cunoaşte altfel decât în dispoziţii minunate. Nu cunoşti aşa un om. Şi te mai miri după un timp:”Păi nu era aşa la început!” Ba era la fel!
“Nu regret nimic!” aşa spunea personajul principal din Meet Joe Black. Cred că am puterea de a-mi trăi viaţa aşa cum vreau eu şi pot să lupt cu propriile mele bariere pentru a le da la o parte. Până la urma urmei, e viaţa mea! Ar fi cazul să le spun “te iubesc” faţă în faţă persoanelor care îmi sunt alături şi oamenilor care m-au ajutat până acum.
Cu mult curaj înainte! Mi-a spus cineva un secret: să nu-mi fie frică. Ce mi se poate întâmpla altceva decât ceea ce mi-a fost predestinat? Şi ce sens are să mă tot tem? Am emoţii, dar asta e cu totul şi cu totul altceva.
M-am redescoperit!E acel moment de revelaţie în care nu ştii exact ce ai descoperit, ştii, însă, ce să faci mai departe şi cum să priveşti lumea. Iar eu mi-am umplut inima de iubire. Urmează un lung proces de autoeducare pentru a gândi pozitiv în continuare.
Aveţi grijă de voi!

Când mai luăm şi noi o pauză?

2010-05-23T18:08:00.004+03:00

va fi publicat in Ziarul de Vrancea

Simţi forfota din jur şi alergi odată cu ceilalţi pentru că timpul se mişcă odată cu ei şi nu vrei să rămâi în urmă. Te împing cei din jur, ţipă la tine să te dai din drum, te aruncă la o parte, dar…încotro? Unde se îndreaptă toţi? Ce se întâmplă şi noi nu ştim?
Se ţipă, se plânge mai cu spor, se spun vorbe fără rost şi de ce? Pentru că se poate.
Imaginează-ţi că eşti un zid. Eşti un om puternic. Nimeni nu te va mai dărâma pentru că tu îţi propui să nu existe nimic să te constrângă.
Ridică ochii. Vezi cerul, vezi lumina, vezi pământul? Ai simţit iubirea, bucuria, liniştea? Ai auzit sunetul acela de dimineaţă care să te determine să te trezeşti: un ciripit de păsări, o melodie care să îţi dilate pupilele, acel sunet al vocii lui/ei care te face să te simţi mulţumit că exişti. Nu are nimeni cum să te împiedice să trăieşti aşa cum vrei. Şi ştii de ce? Pentru că există două teorii: prima ar fi că tu eşti o păpuşă în mâinile lui Dumnezeu şi a doua, că tu ţi-ai creat propriul univers. Ambele dintre ele spun că tu deţii controlul a ceea ce ţi se întâmplă. Şi dacă tu alegi să faci parte din mulţimea aceea de care vorbeam la început, atunci stai să-ţi spun ceva.
Un om extraordinar mi-a spus odată că cineva, zărindu-l pe stradă, i s-a adresat: “Unde te grăbeşti aşa? Nici bunicul tău nu şi-a terminat treaba, nici tatăl tău şi nici tu nu ţi-o vei termina.” Vor exista lucruri pe care veşnic le vei regreta că le-ai făcut sau nu. Cel mai dureros e să te trezeşti la 60 de ani dimineaţa şi să constaţi că nu ai făcut nimic. Nepoţii te vor întreba:” Ce ai făcut tu cât ai trăit?” iar tu le vei răspunde:”Am mâncat, am băut, am strâns bani….şi cam atât.” Ei şi? Cum ai trăit? Cam pe fugă, nu? Al doilea lucru pe care vreau să ţi-l spun e că tu esti direct responsabil de cum cresc copiii tăi. Se spune că îţi poţi da seama dacă ai fost un părinte bun abia atunci când îţi vei vedea copiii cum se poartă cu proprii lor copii. Tu îţi înveţi copilul că e extrem de important în viaţă să ai bani, dar tu eşti eşuat din punct de vedere emoţional şi poate chiar şi economic. Şi ce crezi că va reţine el? Că e minunat să ai bani, dar că principala condiţie e să fii nefericit. Nu e obligatoriu. Da, “E mai bine să râzi într-o cocioabă decât să plângi într-un castel” dar nu e necesar. Trebuie să le arăţi adevăratele valori. Or, tu dacă eşti nefericit, el va şti că urmează să fie la fel. Şi aşa creşte. Cu cât ai grijă de tine, cu atât mai mult îi vei putea ajuta pe cei din jur. Oricum nimic nu se va schimba aşa uşor. Ne pregătim de zile rele. Haideţi mai întâi să luăm o gură de aer.
Sunt oameni care îşi varsă nemulţumirile pe tine, de parcă tu ai fi responsabil pentru ele. Şi culmea, se aşteaptă ca tu să le soluţionezi. E ca şi cum cineva îţi întinde un pachet de nervi şi tu întinzi mâna să îi iei, cu zâmbetul pe buze. Dă-ţi peste mână! Unii îşi asumă greşelile şi învaţă din ele de-a lungul timpului. Alţii stau şi se adâncesc în ele. Primesc pachetul de autoînvinovăţire, ca bonus, şi toată ziua, săptămâna chiar, le e compromisă. Se gândesc ce n-au făcut, ce ar fi trebuit să facă. Analiza e bună atâta timp cât nu durează mult şi cât ajungi la un compromis.
. Aruncă acum toate pachetele de nervi pe care le-ai acceptat de fiecare dată! Ieşi cu prietenii tăi cu care sigur nu ai mai vorbit de mult timp probleme serioase. Nu te mai bloca în faţa computerului şi a televizorului pentru că îţi provoacă dependenţă. Oricum se discută în acelaşi mod, aceleaşi lucruri.
E un motto care spune “Nu accepta cerul ca limită …când există paşi pe lună.”
Tu eşti vinovat de tot ceea ce nu ai! Nu ai bani? Nimeni nu are, dar sunt oameni care fac ceva pentru asta. Dacă tu vrei să-ţi schimbi ceva în viaţă, ar fi timpul să /a>
o faci. Atât pentru tine, cât şi pentru ceilalţi. Suntem invadaţi de circul din media, de politicienii care nu mai au pe unde să-şi îndese banii şi pe ce nume să mai treacă proprietăţile pentru ca la estimarea averilor să iasă cât mai curaţi. Se fură bani publici şi noi ce putem face? O să se facă ceva în curând. Altfel nu se poate.
Aţi văzut că bătrânii nu mai au ce mânca. Dacă acum nu se poate, dacă o ţinem în ritmul acesta, peste cinci ani se va muri de foame. Problema e că nici nu avem un nivel economic atât de instabil ca alte ţări, dar că noi o simţim mai acut deoarece veniturile sunt mici, şi normal că dintr-un salariu mic se resimte mai mult. Pentru că taxele sunt aceleaşi. Nu rezolvăm nimic dacă ne tot gândim şi nu facem nimic. Măcar nu te mai plânge!
Capul sus!

Pui mic si frumos...

2010-05-16T17:13:00.004+03:00

Am si eu cateva lucruri care ma emotioneaza. Mai sunt si cateva persoane care inseamna mult prea mult pentru mine pentru a scrie despre ele, si , cu toate astea, nu ma impiedica nimic sa ii mai mentionez din cand in cand. Una dintre aceste persoane este Ionut, fratele meu. Acum 10 minute a venit la mine intinzandu-mi cateva floricele si mi-a spus: "Uite, Titica, astea sunt pentru tine.". M-am simtit ca atunci cand l-am vazut prima data. Am luat floricelele si le-am pozat pentru ca nu m-am putut abtine. Sunt momente unice in viata mea.

Introspectivă recentă

2010-05-13T17:52:00.005+03:00

Şi azi plouă. Şi ieri a plouat. Şi dintr-o propoziţie logică, şi mâine va ploua. Dar n-am de unde sa ştiu eu asta. Nici cei de la ANM nu ştiu pentru că în ultimul timp am nimerit numai prognoze greşite.
Dar ce contează asta atâta vreme cât nu mă afectează cu nimic? Bine, cu excepţia unei dureri de cap sau articulare. Niciuna nu mi-e străină. S-au obişnuit cu mine. Nu prea mă plâng de ele şi le place să mă sâcâie. Când încep să spun:”Mă doare asta sau cealaltă...” înseamnă deja că nu mai pot suporta. Ce plăcere e mai mare decât să vezi un stoic cum îţi înghite în sec când te vede? Fiecare zi e unică. În fiecare dimineaţă mă doare altceva.
Mă numesc X. Încântată de cunoştinţă. Unii îmi spun altfel, dar mie îmi place numele meu( nu aveam aceeaşi părere pe la 7 ani când vroiam un nume puternic).
Sunt studentă şi atât.
Prefer ceaiul rece(fără gheaţă) dar iarna savurez pe îndelete cafelele fierbinţi.
Îmi place să cânt dar niciodată când e cineva lângă mine. Mă simt...De parcă mi-aş deschide capul şi aş lăsa milioane de păsărele să se înfrupte din gândurile mele. Măcar ele să se sature.
Churchill spunea aşa: “In the course of my life, I have often had to eat my words, and I must confess that I have always found it a wholesome diet..”. Şi asta mă caracterizează.
Nu sunt pretenţioasă sub nicio formă. Bine, poate puţin atunci când mă duc să-mi iau un hamburger( bad, bad girl!) şi îi cer cu varză roşie, maioneză multă, bine prăjită chifla dar şi carnea, de preferinţă fierbinte şi fără ou sau piper. Sau atunci când trebuie să mă întâlnesc cu cineva şi mă întreabă:
”Unde mergem?”.
Eu:”Nu ştiu. Unde vrei.”.
El:”Mergem acolo?.
Eu:”Nu, niciodată.”.
El:”Bine, dar acolo?”.
Eu:”Nu!!!”.
El:”Păi spune tu unde.”.
EU:”Nu ştiu. Ţi-am spus să te gândeşti tu.”
El:”Dar ţi-am propus soluţii. Tu ai zis nu. Zi tu.”
Eu:”Nu. Nu ştiu. Stăm aici.”
Îmi place să vorbesc.Cui nu-i place? De aceea, nu prea stau în preajma oamenilor care mă întrec în asta. În subconştientul meu vreau atenţie, vreau ca oamenii să mă asculte cu gurile căscate. Mă visez un conferenţiar cu sala plină şi care e genial. Şi în urma acestui lucru, vreau bani.
Da, sunt materialistă, cu toate că nu asta îmi conduce viaţa. Nu-mi aleg oamenii de lângă mine după acest principiu însă am pretenţii mari de la mine. De aceea mă dezamăgesc des. Şi nu îmi accept propriile înfrângeri. Dacă alţii au putut, eu de ce nu aş putea?
Visez să mă angajez până la sfârşitul anului dar ştiu că nu prea se poate şi pe salariile oferite, eu nu mă mişc. De asta citesc cărţi motivaţionale.
Îmi plac funcţiile de relaţie. Ador ochii. Fiecare e diferit. Are o dungă altfel, sau are un punct ciudat. Ador să stau să mă holbez la ochii oamenilor.Probabil că m-ar fi pasionat genetica dacă nu eram la psihologie. Prin clasa a 10-a mi-am descoperit primul pacient: pe mine. E mai bine să te vindeci din timp decât să tratezi şi bolnavul şi pe tine în acelaşi timp. Am reuşit să-mi rezolv o parte din probleme singură.
Dacă reuşesc, totul devine ca un arc ce mă propulsează mai sus, mă motivează. Îmi dă încredere. Consider că nu există problemă pe care să nu reuşesc să o rezolv, atâta vreme cât e a mea. Găsesc soluţii mai devreme sau mai târziu.Se spune că dacă vrei să hrăneşti cu adevărat un om, nu-i pui un peşte în mână ci îl înveţi să pescuiască. Aşa si cu toate învăţăturile. Nu ţi se spune cum să aplici ce ai învăţat, cum să le gândeşti, de ce să faci asta. Toţi autorii scriu că răspunsul se află sub nasul nostru iar daca nu îl vedem înseamnă că nu vrem să îl vedem. Adevărat. Dar de ce să acceptăm răspunsul când putem să îl verificăm? Şi de ce am face asta? Pentru a căpăta mai multă experienţă. Nu mă pot mândri cu prea multă. Încă mă mai surprind anumite lucruri, reacţii, fapte. Şi de aceea, până atunci îmi permit să îmi “pierd” timpul. Apoi voi spune:”Gata. E destul. De acum încolo refuz să îmi mai pun întrebări, să mai cercetez.”(PS: nu cred ca va fi vreodata momentul ăsta.)
Până atunci continui să mă enervez, să plâng, să râd, să vorbesc, să trăiesc aşa cum am făcut-o şi până acum.

:))

2010-05-12T18:31:00.003+03:00

Mai amuzant decat atat trebie sa fi fost pentru cei din juriu.(cu toate ca nu pare:)))
Oricum, ideea e sa vezi pana la capat, chiar daca la mijloc e putin plictisitor....
Enjoy!

Pentru tine, draga mea:*

2010-04-28T20:15:00.000+03:00

AS: da play inainte sa incepi sa citesti...
Era o zi de septembrie.Abia venisem din marea neagra a Romaniei, loc unde, inevitabil tu mi te indrepti acum pentru ca asa e sa fie. Uneori ne mai si despartim. Dar nu conteaza distanta. Nu? Eu asa visez.
Uneori imi doresc sa se opreasca timpul. Uneori imi doresc sa se intample sau sa nu se intample anumite lucruri. Alteori imi doresc sa intalnesc pe cineva, cum imi doream asta vara cand plangeam de singuratate.Alteori imi doresc sa nu-i pierd pe cei pe care i-am castigat cu mare greutate. La noi n-a fost asa de greu, nu?
Adica ...hai sa mai despicam cateva fire pe care nu le-am mai vazut de mult.
Facusem operatie de apendicita. Galbena la fata, venisem sa-mi cunosc viitoarea colega de clasa, cu mama de mana. O fetita micuta, dragalasa, cu obrajii rumeni si manute dolofane. Ne-am asezat pe scaunele in casa ei si mamele noastre incepusera sa sporovaiasca in voie fara sa remarce cat de stinghere eram noi(ps: de ce trebuia sa te dai in spectacol ca o ajuti pe mama ta la treaba cand eu nu misc un pai?/:).Mi-ai dat cartile si am iesit pe usa. Un bun venit stingher si rasul meu colorat. Atat imi amintesc.
N-a fost sa fim in aceeasi clasa. Nici atunci, nici la liceu. S-au gandit ei ca suntem mult prea destepte si ca noi combinate am fi explozive.Asa ca ne-au despartit. Poate a fost mai bine asa.Te-as fi urat pentru ca nu erai tocilara ca mine. Tu "invatai" logic.:))
Apoi am inceput incet incet sa ne diferentiem ca stil. In timp ce eu eram inchisa in curte, tu te plimbai lejer prin urbea alaturata.
Prietenei mele ii arde casa si tatal trebuie sa se retraga din tara. Ea e fericita. Cu toate ca zice ca-i e dor de el, e singura care-si permite 3 cercei intr-o ureche si cursuri de chitara. Prietena ei inca asculta manele.
Ea asculta heavy-metal si pleaca prin excursii cu prietenii.
Prietena ei sta la poarta si discuta filosofic cu vecinii.
Ea se imbraca hippie.
Prietena ei cu maieuri sclipicioase.
Si, totusi, se inteleg. De ce?
Alta zi frumoasa de vara. Duminica. E randul ei sa vina. Nu vine pentru ca-i e lene si ma misc eu de acasa.
Duminica urmatoare.E randul ei sa vina dar nu vine pentru ca se simte rau. Ma duc eu.
Duminica urmatoare.E randul ei sa vina dar nu vrea. Nu ma mai duc eu. Se prinde ca m-am suparat si vine.
Duminica urmatoare vine din proprie initiativa.
De ce?Pentru ca:
1. era alta zi frumoasa de vara in care eu discutam filozofic pe pod cu vecineii mei de minim 18 ani. glume de-ale mele( stiu pe cineva care spune ceva rau despre glumele mele dar mie imi plac:))), eu deschisa ca de obicei, ma simt incurajata de vecina mea si ma simt libera. Si vecineii mei ma simt libera. Si Ea simte asta. Si-mi spune.
Eu ma plang ca arat bine si ca as vrea sa arat urat pentru ca cineva sa ma placa asa cum sunt si sa vada si ca sunt inteligenta. Ea se plange ca e grasa si ca are multi prieteni si nu multi iubiti.
Asa ca ea imi spune:"Te rog, nu mai glumi cu toti. Fii mai ingamfata! Nu trebuie sa te cobori la nivelul lor!"
Iar eu...ma supar.
Ea e obisnuita.
Trecem si peste asta. Dam capacitatea. Super examen unde am copiat la mate:)). Plecam sa mancam inghetata cu tata. Nu mai continui.:))
Si totusi, n-am raspuns. De ce?
Pentru ca putem;). Pentru ca NOI comunicam ,pentru ca stim sa ne acceptam oricum, pentru ca putem face tampenii peste masura si sa ne incurajam mai departe(aici stii mai bine).Pentru ca numai noi putem merge pe un munte si sa imi spui dupa aceea ca ai frica de inaltime. Pentru ca plangem de fiecare data cand ne amintim de noi. Pentru ca sarim in sus de fiecare data cand slabim cate un kg. Pentru ca ne-a placut sa dormim impreuna cu toate ca ai mei nu m-au lasat la timp si acum nu prea mai are sens.(asta sa stii ca e un app)
Pentru ca sporovaim intr-una, dar nu si atunci cand suntem nervoase, momente in care tu tipi si devii "bridezilla" iar eu raman inchisa in mine si izbucnesc exact atunci cand nu trebuie.Pentru ca n-ai lipsit de la nicio zi de nastere de-a mea, de 8 ani, cu toate ca s-a intamplat sa fiu plecata si tu ai venit dupa.Dar ai venit.:D
Pentru ca ma acoperi de fiecare data si pentru ca imi trimiti mesaje cu "Te iubesc" doar pentru ca stii ca plang.
Pentru ca tu esti tu si esti unica. Frumoasa si desteapta.Pentru ca esti flexibila atat la propriu cat si la figurat si...si data viitoare promit ca scriu mai mult. Asta e pentru tine, Catuta mea, singura persoana care a stiut exact ce sa spuna si ce sa nu spuna atunci cand trebuie. Putea fi oricine in locul tau dar nimeni ar fi putut juca rolul tau la fel de bine ca tine. Stii zicala da?
Unii oameni sunt facuti sa se intalneasca doar pentru ca asa si-au dorit inainte sa se nasca pe pamant. Unii oameni se intalnesc doar pentru ca sunt necesari unii altora.
Noi? O sa aflam raspunsul cand vom fi la 60 de ani si tu vei fi implinit anii inaintea mea cu 2 luni. Atunci promit ca voi veni sa te bat pentru tot ce nu ai facut in viata asta.

Trăiesc

2010-04-16T19:37:00.006+03:00

Stau afară, pe un pat de sticlă, comandat acum mult timp din Veneţia. L-am aşezat undeva, într-un colţ de stradă ca să pot observa toată mişcarea, să fiu parte activă a forfotei şi, paradoxal, să nu mă mişc.
Afară plouă deci, stau în ploaie. Nu simt nimic. Probabil datorită lichiorului cu capuccino pe care l-am băut singură. Nu sunt beată. Sunt doar...un altfel de vizionar. Acum nu mai văd rame, dungi, colţuri, buline, ci materie curgând abstractă ca în tablourile lui Dali.
Îmi place ideea de curgere, scurgere, pătrundere, dizolvare. Procesele presupun combinarea a două lucruri şi orice entitate care nu mai e singură, e constructivă.
Ştii ce e frumos? Că atunci când plouă pot să plâng fără să mă vadă nimeni, să-mi împletesc rânduri de ape în barbă fără să mă întrebe nimeni nimic: plâns de om sănătos. Sau, mai bine zis, bolnav, cu sufletul putred. Cică din mucegaiul de pâine s-ar face penicilină. Deci eu aş putea, cumva, transforma, mucegaiul din inima mea, într-un antidot antidurere, antiinflamator, anticoagulant? Ce-ar fi să iasă ceva frumos din durere...
Ştii ce mă gândeam? (Ia uite, când beau, mai am şi gânduri) Că dacă mă apuc să cânt mă voi pierde în versuri. Dar ştii ce mă mai gândeam? Că dacă scot chitara aici o voi uda şi va mucegăi. Iar din lemn putred nu poţi face nimic constructiv. Dar...Oricum voi muri curând; îmi permit.
Fredonez şi ciupesc coarde într-o veselie. Visez. Numai aşa reuşesc să mă liniştesc. Aşa, sau cu miros de scorţişoară. E un miros special, nu reuşesc să-mi dau seama de ce. Până şi balsamul meu de păr miroase a scorţişoară( nu ştiu cât e de bine).
Ori am devenit subit sentimentală, ori am o stare depresivă. E o stare uşoară de slăbiciune cu avantaje şi dezavantaje. Se spune că numai aşa reuşeşti să-ţi atingi apogeul inimii pentru că ajungi să o cunoşti în detaliu, analizând-o şi despicând-o în mii de fire.
Am ochii închişi pentru că aşa reuşesc să mă concentrez mai bine. De fapt, e un pretext în a-mi ascunde starea de meditaţie. Văd mai multe aşa.
Dacă merg cu ei deschişi ştiu că e cineva care nu mă lasă să cad. Şi am încredere în mine. Aşa pot face paşi la nesfârşit pentru că mi-e indiferent dacă voi pica; ştiu că va fi întotdeauna cineva care să mă prindă şi să mă readucă la nivelul anterior.
Mi-e ciudă pentru că nu sunt multe persoanele pentru care, în general, ne închidem ochii ca să le auzim gândurile şi pentru care ne bate inima cu adevărat: un adevărat prieten, un părinte adevărat, un partener de viaţă...
Îmi place câteodată să trăiesc nerestricţionată însă am învăţat la filosofie că ar fi anarhie iar un sistem anarhic este unul distructiv. Fiecare, însă, ne permitem câte un moment anarhic. Eu nu. Pe mine mă fură altcineva şi mă învaţă cum să merg, să iau câte o pauză totală în care să îmi separ creierul şi inima în două bucăţi, una mai mare decât cealaltă. M-a învăţat şi cum să le aşez: bucata mai mare de creier cu bucata mai mică de inimă şi invers.
Şi m-a mai invăţat că în toată pauza asta să am grijă de un lucru: să-mi hrănesc inima şi să plâng cu creierul.

Enjoy the silence

2010-04-15T16:55:00.006+03:00

Uneori ar fi ideal sa mai ascultam si ceea ce nu se aude. dupa cum se zice, nu ceea ce spui e cel mai important ci ceea ce nu spui deoarece "cuvantul i-a fost daruit omului ca sa-si tainuiasca gandurile".Malagrida

Words like violence
Break the silence
Come crashing in
Into my little world
Painful to me
Pierce right through me
Can't you understand
Oh my little girl

All I ever wanted
All I ever needed
Is here in my arms
Words are very unnecessary
They can only do harm

Vows are spoken
To be broken
Feelings are intense
Words are trivial
Pleasures remain
So does the pain
Words are meaningless
And forgettable

All I ever wanted
All I ever needed
Is here in my arms
Words are very unnecessary
They can only do harm

Enjoy the silence

Tinerii de azi se angajează din ce în ce mai greu

2010-04-08T15:32:00.006+03:00

În ultimul timp se fac din ce în ce mai multe discuţii pe tema lipsei posturilor de angajare în rândul tinerilor: ba pe motivul lipsei de experienţă, ba că sunt prea calificaţi, ba că nu sunt calificaţi şi nu se mai fac la locul de muncă ş.a.
În ultimul timp, tinerii nu vor decât un loc de muncă pe un salariu de aproximativ 1000 RON.
Dringa Maria spune:”Marea problemă în România, în ziua de azi,e lipsa locurilor reale de muncă. Mii de absolvenţi ce vor termina uşor un ciclu universitar vor afla că, în final, nu vor avea unde să se angajeze cu diploma lor. Sistemul universitar rezervă locuri mult prea multe pentru cei ce vor să-şi continue studiile în domeniile potrivite, fără să se facă vreo triere. Aşa că, în final, vor termina 1000 de economişti ce vor trebui să ocupe doar 10 posturi oferite de OFM.”
Oana Zlatovici susţine: “ Cei în vârstă renunţă cu greu la locul de muncă, pensiile urmând să fie mici şi ei sunt în dezavantaj, aşa că vârsta a treia preferă să facă încă parte din populaţia activă. Logic ar fi fost ca cei tineri să se afirme şi să îşi câştige un loc de muncă bine meritat. Din punctul meu de vedere ar fi mai bine în străinătate: celelalte state bine dezvoltate se ocupă mai mult de populaţia
activă, deci tinerii plecaţi acolo reprezintă o sursă bună de activitate. “
Totuşi, cum e să termini o facultate de minim 3 ani şi să nu poţi face nimic? Nu e ca şi cum ai fi studiat degeaba?
Beatrice Puiu spune: “E, pur şi simplu ideea că trebuie să se facă o facultate, fără să se aibă în vedere ce se întâmplă după. Ar trebui făcută o selecţie a personalului după performanţe iar angajaţii cei tineri să stea într-un fel de perioadă de ucenicie plătită. Dacă nu avem alte opţiuni, facem orice.
Ar mai trebui să gândim în perspectivă îndepărtată deoarece e cel mai bine. Trebuie să te gândeşti cum te va afecta decizia luată în viitor, să te imaginezi pe tine însuţi peste 5 ani.”
Dringa Maria: “Majoritatea tinerilor, preferă o activitate intelectuală, deşi nu au suficientă putere. Aşa că, mai nou, toţi se vor economişti, programatori sau designeri, iar nimeni nu mai vrea să urmeze agricultura sau meseriile.
In străinătate meseriaşii sunt foarte bine platiţi, de ştiu vreo limbă străină. Oricum,studiile facute în ţară adesea nu sunt recunoscute peste graniţă, iar asta ar fi singura şansă să arăţi exact la ce te pricepi.
Şansele unei posibile angajări, după absolvirea facultăţii, sunt mici, mai ales în perioada crizei financiare care-a adus cu ea cea mai mare rată a şomajului. Eu vreau sa urmez afacerile internaţionale, să-mi asigur mai întâi independenţa financiară. Sper să găsesc repede o slujbă bună, pentru că din timp îmi voi cauta facultatea cea mai buna din domeniu, cea ce va oferi multe burse şi va fi într-un oraş mare (Cluj) ; mă voi axa pe activităţile extra-curriculare făcute până acum
pentru a fi primită.”

În general, viitorul nu e atât de promiţător şi ne facem planuri de plecat în străinătate “deoarece ne imaginăm un trai mai lejer, toţi au bani puşi deoparte, nu sunt aşa stresaţi. La noi, atmosfera e de parcă zici că mâine murim.Ei nu pun aşa mare preţ pe haine, mâncare, bani care se duc lunar la noi în afară de facturi. Vedetele spun că e un lux să îţi cumperi haine din România. Nimeni nu ar vrea să plece din ţară dar suntem forţaţi. Vrem să vizităm ţările doar ca turişti, nu să ne stabilim acolo.” spune Beatrice
Şi, totuşim nici acolo nu e totul lapte şi miere. Cum e să vrei să te angajezi, să iei probele cu brio şi să fii refuzat cu scuza: “Ne pare rău, noi nu angajăm români.”?
Aceste lucruri se întâmplă azi şi asta nu e singura situaţie. Românii noştri fac munci umilitoare în afara ţării şi nu vor să înlocuiască spălatul pe jos de acolo cu cel de aici dintr-un motiv simplu: aici primesc 150 de eur, acolo primesc minim 400- cel puţin dublu.
Graţiela Manu ştie că fără noroc nu faci nimic: “Poţi să rupi cărţile învăţând, dar dacă n-ai un strop de noroc, nu ai nimic. Cu toţii avem un loc sub soare, depinde unde îl ai.”
În ceea ce priveşte viitorul, Oana e optimistă. “Cred că am şanse să mă angajez după ce termin facultatea: aş putea aborda limbi exotice pe care nu oricine s-ar apuca să le înveţe.”
Beatrice, în schimb, e categorică:” Vreau să fac masteratul în străinătate şi să rămân acolo.”
Maria propune soluţii: “Mai multe programe ce sprijină noii agricultori, meseriaşi, 'ciobani', şi mai multe 'trieri' în a alege absolvenţii unei facultăţi.
Dezvoltarea industriei pur româneşti ce va naşte noi locuri de muncă.”
Oricum ar fi, tinerii preferă să plece din România şi să câştige altfel o pâine meritată. Se poate ca Maria să aibă dreptate şi să se realizeze o schimbare astfel. Totuşi, mai e mult până când economia României va fi la nivelul aşteptat şi până când tinerii se vor mulţumi cu salariile mici de aici.

Despre vise şi nu numai

2010-03-23T19:06:00.007+02:00

Postat in revista ONIX

Ce e visul?
Visul este partea de viaţă care ne oferă şansa să facem lucruri neobişnuite, fantastice. Aţi visat vreodată că zburaţi, că v-aţi realizat pe toate planurile, că faceţi un lucru total interzis cum ar fi să alergaţi în pielea goală pe străzi? Sau că aţi omorât, că aţi chinuit pe cineva? Poţi face absolut orice. Ai o anumită libertate de care nu dispui in viaţa reală.
Se spune că poţi călători cu ajutorul visului oriunde, în timp şi spaţiu. Nu aţi visat niciodată că v-aţi întâlnit cu persoane pe care nu le-aţi văzut niciodată şi atunci când le vedeţi în viaţa reală să aveţi acel sentiment de “déjà vu”? Sau să visaţi persoane decedate cu care puteţi purta conversaţii?

Visul e o parte din viaţa noastră care încă nu poate fi explicată în mod cert.
Freud explica faptul că visul e o manifestare a dorinţelor inconştiente ascunse.
El spunea că nu există o legătură directă între subiectul pe care îl visezi şi explicaţia lui directă. De exemplu dacă visezi un măgar nu înseamnă că îţi doreşti unul ci mai degrabă depăşirea unei tragedii sau poate chiar o ceartă între îndrăgostiţi.

Albert Einstein a descoperit Teoria Relativităţii amintindu-şi un vis

S-ar spune ca starea de vis ar fi, de fapt, încercarea creierului de a-şi pune în ordine informaţiile cu ajutorul unui Eu superior.
Mai pe înţelesul tuturor, poate vi s-a întâmplat să scrieţi ceva şi să intraţi într-un fel de transă inexplicabilă iar mai apoi să vi se pară complet necunoscute ideile. Un poet nu-şi cunoaşte niciodată creaţiile decât dacă le învaţă şi nu va putea niciodată să scrie acelaşi lucru de două ori.
Cum se întâmplă asta? Cu ajutorul subconştientului. Cu toate că tu nu realizezi toate lucrurile care se petrec în jurul tău, sunt receptate şi stocate de creierul tău. La un moment dat totul iese la iveală Şi când, dacă nu atunci când suntem cel mai relaxaţi?Visul e exact ca un computer care înmagazinează documente fără să lă analizeze decât într-o mică parte. Se presupune a fi modul creierului de a le citi, de a le analiza şi de a găsi soluţii.(măcar el să găsească soluţii)

Două exemple celebre: A Einstein susţinea că în tinereţe a visat o sanie care se mişca cu viteza sunetului. Analizarea acestei imagini a dus în final la enunţarea Teoriei Relativităţii.
Al doilea exemplu ar fi cel al lui Fr.Kekule care nu reuşea să definească structura benzenului. A visat unul din cele mai vechi simboluri sacre, şarpele care îşi devorează propria coadă(numit şi uroborus şi care simbolizează desăvârşirea, contopirea dintre spiritual, psihic şi infinit) şi astfel a determinat formula inelului benzenic.

Totul este permis. Pentru mulţi este singurul mod de a-şi mai alina suferinţele. În general nu te întâlneşti cu persoane care îţi fac rău. Mintea ta nu îşi doreşte coşmaruri şi totuşi le trăim. Atunci când visele s-au “mutat” în laborator, adică atunci când cercetarea lor a fost făcută în laboratoare s-au descoperit lucruri uimitoare.
Despre coşmaruri s-a descoperit că multe dintre ele par să aducă la suprafaţă lucrurile de care ne temem cel mai mult şi, cu toate că în viaţa reală nu le lăsăm să ne copleşească, în vis ne permitem spaime cumplite cu speranţa că în viaţa reală scăpăm de ele.(ştiaţi că sunt oameni care se tem de culoarea roz?)

S-a constatat că există trei tipuri de somn:
1. somnul nostru e conştient şi prin faţa ochilor se perindă imagini aleatorii, se produce de fapt, selecţia de care scriam mai devreme. Totul până când corpul nostru se relaxează.

2. somnul e profund şi cel care visează cu greu poate fi trezit. E aşa numita stare de “paralizie” sau “somn paradoxal”în care toată activitatea muşchilor se stopează( cu excepţia tonusului). Acum au loc cele mai multe vise, cu o durată din ce în ce mai lungă.

3. REM(mişcarea rapidă a ochilor) în care dacă omul se trezeşte îşi poate aminti ce a visat.

Vorbitul în somn şi somnambulismul sunt reacţii inofensive

Multe persoane se sperie de vorbitul în somn şi somnambulism. De fapt, acestea sunt reacţii la diferiţi stimuli. S-a întâmplat ca omul care vorbea în somn să poarte o discuţie extrem de inteligentă şi logică cu toate că în momentul trezirii nu-şi mai amintea nimic( şi poate nu ar fi fost în stare să o poarte conştient).
Cât despre somnambulism, respectiva persoană încearcă să-şi termine o activitate începută în timpul zilei. S-a demonstrat că gurmanzii au adesea accese de somnambulism deoarece consideră că nu au mâncat destul ziua. Aceştia se ridică şi pornesc în bucătărie, pregătesc un fel de mâncare, mănâncă şi mai apoi se duc înapoi să doarmă. Unii îşi amintesc, alţii nu.
Mie mi se întâmplă des să încep să râd în toiul nopţii sau să vorbesc tare în engleză.
O prietenă de-a mea mi-a povestit că în somn s-a ridicat şi s-a îndreptat către bucătărie, şi-a prăjit cartofi, a mâncat şi a adormit la loc de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Îi era teribil de poftă de cartofi prăjiţi pentru că ţinuse post negru toată ziua.

Poate vom putea afla într-adevăr viitorul şi poate într-adevăr problemele trecutului se vor rezolva cu ajutorul subconştientului şi al viselor. Poate tehnologia va evolua datorită unui vis. Poate viaţa ta s-a schimbat datorită unui vis. Câţi oameni nu şi-au făcut bagajele şi s-au retras într-un loc pe care l-au visat?
Subconştientul tău ştie multe şi ştie şi cum îţi e ţie bine. Uneori e bine să îţi interpretezi visele, însă trebuie să avem grijă să nu cădem în patima de a ne nota fiecare vis şi de a-l interpreta.

scurt fragment de gand...

2010-03-22T18:14:00.005+02:00

He he...E prima data cand ma simt si eu mai libera. Paradoxal, ar cam trebui sa ma simt coplesita de examene insa cred ca am destul timp sa ma stresez atunci, si nu acum, cu 3 luni inainte.Ma apuca asa o nostalgie pentru ca plec. Abia asteptam sa merg la facultate si acum...
Imi pare bine...E cel mai frumos sentiment: voi fi pe picioarele mele, voi pleca de acasa, voi avea o altfel de viata, fara parinti si fara stress.
Insa...pe vremea cand abia asteptam sa plec nu-mi puneam problema ca voi duce dorul a ceva. Si se pare ca sunt cateva lucruri pentru care voi plange cumplit.(...Am inceput si eu in sfarsit sa mai plang din cand in cand...). Am cativa prieteni care pleaca...
Mai am 2 care raman aici...Mi-as dori sa-i iau cumva cu mine, sa-i pun undeva intr-un coltisor si sa-i privesc zilnic. O sa fac poze multe si le voi intinde pe tot peretele.:))
Pana atunci, cafea cu lapte dulce si buna, soare din belsug, macar in inima mea, si, mai presus, multumire sufleteasca. Le-am dobandit incet, incet...

Am fost in Iasi...:D

2010-03-18T18:41:00.017+02:00

Stiu ca n-am mai scris de mult tare si ca de obicei simt nevoia sa compensez lucrul acesta prin cateva scuze pentru oamenii care mai trec pe aici si spun in gand" Stiu ca esti ocupata, dar nimic, nimic?".E ceva ce trebuia sa fac de mult si asta e sa va multumesc de vizite, care s-au strans intre timp.Multumesc!!!:*
Ce am mai facut? Am facut ceva de care sunt tare mandra, si anume m-am hotarat sa dau la universitate la Iasi. Totul a pornit de la un gand aruncat aiurea.Eu niciodata nu m-am gandit serios si am un prieten care tot insista:"Da mai la Iasi ca e mai linistit, e mai bine.".Venind din Bucuresti nu concepeam sa nu ma intorc acolo. Poblema e ca atunci cand s-a produs dezradacinarea mea, eram cam micuta si toti prietenii mei de acolo acum sunt mari, unii au plecat prin alte parti iar ceilalti nu prea mai sunt prezenti in viata mea. Stiu zicala aceea:"Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard.".Toti prietenii mei pleaca in Iasi( cu exceptia omuletului meu de plastic-imi permiti sa-ti spun in continuare asa, nu?-care pleaca la Edinburgh!!! si cu exceptia unei alte bune prietene care imi zboara in Tg.Mures) si eu cum sa ma duc in Bucuresti.Eu m-am schimbat. Am inceput de la o vreme sa caut o liniste.Linistea mea pierduta acum multi ani.Am inceput sa-mi caut zambetele prin florile de dimineata, sa-mi caut glasul prin vocea ta, sa-mi caut iubirea prin frumusetea rasaritului. Macar acum incep si eu sa constientizez ca exista ceva ce nu am facut de mult: nu am mai vazut lumea. Cu totii avem probleme, important e cum le privim: cred ca am mai spus asta de mii de ori, si nu numai aici. Incep sa-mi fac curat in viata.Incep sa imi fac lista de prioritati.Care e aceeasi dar e scrisa sub alta forma.Atasez niste poze din Iasi, oras care nu mi-a placut indeosebi pentru estetica-sa fim realisti, nu arata exceptional-ci pentru faptul ca e plin de tineri, pentru faptul ca e un amalgam multinational, pentru faptul ca pot fi studenta asa cum imi doresc eu, fara prea mari griji. PS: Dau la psihologie si jurnalism.La care iau la buget, la aia ma duc.Preferabil psihologie. Am pus lucrurile pe tava si am vazut ca e mai bine asa si ca, mai presus de toate nu sta banul.

Mi-am propus sa opresc timpul...

2010-02-25T16:40:00.005+02:00

Trece timpul...Mi se pare cateodata ca am tratament preferential de la Dumnezeu si ca din cand in cand mi se permite sa fac o pauza. Sa zic: "Opreste-te!" si el sa stea in loc.
Insa nu-i asa. Mi se pare doar. Timpul nu ma asteapta pe mine, cum am crezut. Lui nu-i pasa ca pierd microbuzul, ca intarzii, ca nu reusesc sa ma incadrez intr-o anumita perioada, ca sunt in urma. Imi vine sa strig la el dar stiu ca oricum nu m-ar auzi. El ar face un compromis pentru mine dar ce ati spune voi, ceilalti, daca la mine s-ar dilata timpul si la voi nu?
Vreau ca oprirea timpului sa fie selectiva. Vreau sa fiu acolo unde vreau eu, in timpul pe care il vreau eu, cu cine vreau eu, si atunci cand trebuie. Vreau sa prelungesc unele clipe si sa desfiintez altele. Nu mi se permite, stiu asta, dar cine ma impiedica pe mine sa visez? Nu dau voie nimanui.
Imi place sa stau sa ma gandesc. imi place sa stau si sa ma uit la lume, cum se misca in graba pe strada insa imi dau seama ca odata cu trecerea lor trec si eu. Imi place sa critic, sa analizez, si pe cat de greu suport eu comentariile celor din jur, pe atat de usor le arunc pe ale mele.
Voi trata cu timpul si-l voi ruga sa se opreasca. Pentru mine. si pentru tine. Poate vrei si tu...Eu vreau , tu vrei, el vrea...daca nu vrea, il facem noi sa vrea. Cu ce sa-l mituim?

Cel mai "tare" website!!!

2010-02-06T11:13:00.002+02:00

S-a lansat!!!!!!!!!!!!!!!!
In sfarsit munca noastra a inceput si sunt tare mandra ca pot continua cumva ce am facut impreuna cu o echipa minunata in Barlad si acum, cu alta echipa aici, pe http://www.speakloud.ro. Macar un ochi, o parere, orice.
E un website pt tineri, e imposibil sa nu va placa macar un lucru. Avem nevoie de incurajari, de critici, avem nevoie de voi pentru ca nu facem degeaba nimic.
E o echipa tanara care a decis ca poate face si altceva in timpul liber.Promitem mult!

Fragmente- hai sa comentam!

2010-02-04T10:09:00.006+02:00

"Daca te iubesc, poti obtine orice de la mine: timpul meu, dragostea mea, fundul meu, banii mei, familia mea, cainele meu, banii cainelui meu, timpul cainelui meu, totul. Daca te iubesc, voi indura eu durerea ta, iti voi plati eu datoriile( in toate felurile posibile), te voi proteja de temerile tale, voi proiecta asupra ta tot felul de calitati pe care de fapt, NU le ai si voi cumpara cadouri de Craciun intregii tale familii. am sa-ti dau soarele si ploaia si daca ele nu sunt disponibile imediat, am sa stau la rand pentru ele. Am sa-ti dau toate astea si chiar mai mult, pana cand, am sa ajung atat de extenuata si de golita, incat singurul mod de a-mi recapata energia va fi sa ma indragostesc de altcineva."
"Mananca, roaga-te, iubeste"

"De cate ori nu am stat in fata unei decizii? Parca niciodata nu am stat, insa, mai mult decat acum. Si sunt la fel de confuza, oricat as analiza mai mult. Ma bag singura in ceata, sunt constienta.
Imi place sa ma amagesc singura, sa traiesc cu speranta ca poate, poate, maine ma va privi si pe mine cineva asa cum sunt in realitate. Se spune ca:"atunci cand te indragostesti speri, ca in sfarsit vei fi vazut cu adevarat"
Eu sper...De ce nu vezi ca nu sunt OK? De ce nu fugi? Nu te inteleg...
Ai putea sa gasesti si pe altcineva mai sanatos psihic decat mine si cu lucruri pe care sa le admiri cu adevarat si care exista cu adevarat. "

"Iu urasc pe cei care complica lucrurile simple dar nu mai putin pe cei ce simplifica lucrurile complicate"- cam asta fac, nu?

"A fi bun e cea mai egoista dintre solutii, investitia care asigura dobanda cea mai ridicata."

Prefata

2010-01-25T17:35:00.004+02:00

De câteva zile îmi tot frământ mintea în legătură cu un lucru. Cred că încep să înţeleg că în toată imperfecţiunea mea, în presupusele mele necazuri, în atitudinea mea dezolantă faţă de mine şi de ceilalţi, în starea mea indolentă şi apatică există un tip de speranţă necultivată. Poate e doar într-o stare embrionară. Asta mi-ar da mai multă încredere în mine. M-aş revanşa faţă de Dumnezeu. De mult timp trăiesc cu spaimă şi revoltată pe existenţă. Am refuzat credinţa ca metodă de cunoaştere. Asta pentru că am vrut să-mi uit amintirile. Copilăria mi-am petrecut-o prin biserici. Am vrut sa fiu cunoscătoare de mistere neobişnuite, de credinţe neacceptate;simplul fapt că religia era atât de controversată m-a atras. Mă atrag oamenii diferiţi, credinţele fără fundament, opiniile diferite pe care le pot contrazice sau nu, oamenii care trăiesc la limită. Eu sunt una din ei. E normal sa-mi placă. Am vrut vreo doi ani sa mă sinucid. Îmi tot făceam planuri cum să scap de corvoadă şi ajunsesem la concluzia că cea mai buna moarte ar fi cea nedureroasă cu curara în care mi-ar paraliza tot corpul. Două supradoze sau trei şi aş fi murit în maxim cinci minute. Era cam scumpă dar am zis că economisesc. Şi am tot strâns bani. Mulţi mă întreabă de unde am bani din moment ce familia mea e săracă. Aţi aflat răspunsul.
După ce s-a născut minunea vieţii mele care m-a scos din viaţa nenorocită( în care mi-a plăcut teribil să stau pentru că am o doză de masochism), am început să mă întreb cine sunt.
Îndurând toată durerea , am avut falsa idee că mă eliberez. Nu e chiar aşa. A fost un proces de autodistrugere. Până atunci mi-am desfinnţat tot ce am crezut, am crezut că nu mai am ce face. Nimic nu mai era valabil. Din două fraze, trei începeau cu “nu” şi “niciodată”, problemă pe care şi acum o am.
Am hotărât să mă redescopăr. Eram conştientă că nimic din ce ştiam despre mine nu mai era valabil. Aşa că mi-am luat cărţi de psihologie, am început să studiez psihanaliza, am început să mă descopăr prin intermediul altora. Nu aveam prieteni. De unde şi cu ce resurse să mi-i fac?
Am vizitat primul psiholog acum patru ani. A fost ceva nou. Nu m-a ajutat cu nimic şi, totuşi, respectiva persoană insista să merg în continuare. După câteva şedinţe în care nu a reuşit să scoată nimic de la mine a început ea să-şi povestească viaţa. Am izbucnit într-un râs puternic imediat după ce am ieşit. A apelat la ultima sa resursă. Se dăduse exemplu în speranţa că scoate ceva de la mine. Mi-a făcut teste, mi-a tot pus întrebări şi era absolut disperată. Cred că şi-a dat seama că nu e atât de bună pe cât crezuse şi după jumătate de an a renunţat la funcţie. S-a angajat pe undeva pe la protecţia copilului. Nu şi-a dat nici ea seama cât de maleabilă sunt şi cât de uşor poţi scoate informaţii de la mine. A preferat să se înece în teorii pe care eu deja le ştiam. Nu m-a putut convinge.
Am mers apoi la biserică, crezând că recăpătându-mi credinţa, voi recăpăta darul dat în copilărie. Puteam vedea ce se întâmplă peste două săptămâni şi puteam prezice dacă se întâmplă ceva rău cu persoanele pe care le iubesc. Într-o seară am făcut accident cu maşina; ştiam că asta urma să se întâmple şi le-am spus prietenilor cu care eram. Nu m-au crezut. În momentul impactului s-au speriat teribil şi mi-au zis să nu mai spun ce se va întâmpla pentru că aşa va fi. Le-am urmat sfatul. Dar nu s-au oprit.

Era o seară de iarnă în care ningea superb şi focul ardea mocnit în sobă. M-am aşezat în genunchi şi am vorbit cu Dumnezeu după ce cu câţiva ani înainte îl refuzasem.
I-am spus că sunt înspăimântată şi că nu mai vreau să păţesc nimic şi, dacă se întâmplă ceva, măcar nu vreau să ştiu. Nu ştiu dacă a înţeles.

După ce am început să merg din nou la biserică m-am simţit mai liniştită. Nu pentru că aş fi considerat credinţa un refugiu, aşa cum îmi spun toţi, ci pentru că puteam sta câteva ore în linişte, ascultând altceva decât ţipete şi propria-mi ceartă.
Când aveam vreo cinci ani am spus că eu cred că Dumnezeu există şi că poruncile pe care el le-a dat pe Muntele Sfânt nu sunt cele zece ci următoarele:
1. Iubeşte!
2. Crede!
3. Acceptă!
4. Ajută!

Toţi au râs. Acum nu mai râde nimeni.
Ştii cum e atunci când construieşti un castel de nisip şi nu-ţi pui problema că vine apa şi-l distruge într-o clipită. Ne naştem goi. Aşa vom şi muri; scopul nostru nu e să ne acoperim toată viaţa, s-o împiedicăm să curgă, să o aglomerăm. Timpul se dilată şi se contractă după cum simţim noi şi după cum avem chef să îl percepem. Fiecare din noi este un univers infinit :”Microcosmosul din noi devine macrocosmos.”
Nu vreau să mă pierd cum fac de obicei, în detalii şi cuvinte pompoase. Adaug un exemplu pentru ca voi să înţelegeţi de ce sunteţi un univers în universul însuşi: cădeţi de la 100 de metri înălţime. Nu muriţi din cauza impactului. Muriţi din cauza şocului provocat de ideea căderii.
Am considerat tot timpul că trebuie să-mi trăiesc viaţa aşa cum simt însă, oricât aş vrea eu, mă simt constrânsă. Eu sunt viaţa mea, eu am teoriile mele, eu trăiesc...Nu aşa cum îmi doresc ce-i drept. Nu inventez scuze pentru ceea ce nu am apucat să fac. Am considerat întotdeauna că atâta vreme cât stau în casa mamei îi respect regulile. Asta fac şi acum, cu toate că îmi e greu să mă stăpânesc.
Nu am suportat interdicţiile, nu le voi suporta niciodată.”Nu te duce acolo pentru că...” “Nu face aia pentru că vei păţi...”...De ce nu mă laşi să văd asta? Dacă tu îmi serveşti toată viaţa ta pe tavă nu înseamnă că eu trebuie să ţi-o accept ca atare.
Vreau să-mi trăiesc viaţa! Acesta e un strigăt disperat! Pot muri oricând, chiar acasă înecată cu o bucată de pâine, (cea mai banală moarte din punctul meu de vedere), dacă aşa îmi scrie în limita acordată de timp la venirea mea pe pamant.
Avem, noi, impresia că viaţa e extreem de importantă, că noi suntem cei mai buni şi începem să ne lăudăm cu ce nu-i al nostru.. Ştii cu ce să te mândreşti cu adevărat? Cu experienţa ta, cu împlinirea regulilor de la cinci ani, cu implinirea ta ca persoană. Eşti un om care a atins liniştea şi fericirea? Minunat! Cum ai făcut asta? Nu, nu sunt de principiul că numai oamenii proşti pot fi fericiţi, sau că toţi oamenii sunt nefericiţi. Toţi avem posibilităţi nelimitate. Michellangello spunea că ne stabilim ţinte mult prea joase, le atingem însă apoi nu suntem neapărat fericiţi.
Ce-mi dorec eu de la viaţă? Linişte. Se poartă cu mine exact ca o fecioară pe care vrei să o convingi să se culce cu tine înainte de căsătorie. Aşa îmi pune şi mie Liniştea condiţii. Îmi zice: “Dacă mă vrei, trebuie să mă aştepţi. Mai stai un an.” Şi mă tot amăgeşte. Ştie că o iubesc şi-şi bate joc de mine.
De obicei, ştiu că mă minte. Nu o cred. De fapt, singura entitate în care cred se numeşte Dumnezeu. Am mai spus. Am motivele mele. În rest, sunt o necredincioasă. Nu cred în mine, în cei din jur, în vieţi viitoare, in dovezi, în minuni...Nu te cred atunci când mă lauzi pentru că nu merit, nu te cred atunci când vrei să-mi fii prieten pentru că toată viaţa am fost singură. Nu te cred când vrei să mă ajuţi pentru că întotdeauna mi-am rezolvat problemele singură şi am fost abandonată spunându-mi-se “Fă cum crezi!” .Asta le spun şi eu acum celorlalţi.
Am ajutat întotdeauna fiind conştientă de nereprocitate.
Nu te cred atunci când îmi spui că mă iubeşti şi mă priveşti în ochi melancolic şi pierdut în irisul meu, cu toate că pari atât de convingător. Nu am fost niciodată iubită de nimeni. Nu cred, de altfel, nici în puterea ta de seducţie din moment ce încă de atunci nu ai reuşit să te convingi nici măcar pe tine.
Tu trăieşti cu tine. Ţi se pare că eşti cel mai bun, râzi zgomotos când îţi spun asta şi da, poate nu am dreptate, poate eşti cel mai important om de pe planetă. Răpeşte-mi bucuria zilei de azi, fă-mă să mă întorc în trecut! Poate voi învăţa cum să te învăţ să mă apreciezi şi poate voi învăţa asta fără să-mi dizolv sufletul în misoginismul tău...

Restul romanului nu va fi citit decat de doua persoane.
PS: aici e viata mea...:))(m-am hotarat sa recunosc...)

Un nou an, alte ganduri

2010-01-21T16:56:00.004+02:00

Ziarul de Vrancea
A trecut şi 2009: mai bun, mai rău, mai fericit, mai împlinit( sau nu) până la urma urmei, nu asta contează. Aşa cum se spune,a trecut exact aşa cum am vrut noi să treacă. Nu ne putem plânge dacă nu avem ce ne dorim dacă nici măcar nu ne zbatem câtuşi de puţin. Exact aşa cum îmi spunea anul trecut o bună prietenă: “Nu te plânge că eşti în poziţia de victimă, pentru că tu ţi-ai ales-o. Dacă te deranja, acum nu mai erai acolo. Poate eşti masochistă...”
Aud scuze din ce în ce mai des: “Nu pot pentru că...”, “Ştiu că nu se va întâmpla asta...”, “Nu am timp, spaţiu, linişte, răbdare...”. Nu e adevărat. Când îţi doreşti ceva cu adevărat, obţii. Eşti singur? De ce? Trebuie să îţi pui gândurile pe tavă, pentru că undeva, tu greşeşti.
Ai făcut ceva ce nu ţi-a fost favorabil? Acesta e un subiect pe care nu-i bine să-l diseci decât cu o cafea în faţă şi cu multă răbdare.
Ia o foaie de hârtie. Scrie ce ai făcut. Scrie ce ai păţit. Scrie cum te simţi. Scrie ce gândeşti. Scrie...eliberează-te. Vorbeşte...eliberează-te! De ce ai prieteni? Să vă împărtăşiţi gândurile la nevoie, în momente de bucurie, să vă ajutaţi...Nu suntem singuri. Dacă Dumnezeu vroia să fim singuri nu-ţi mai dădea şi vecinii, şi familie, şi prieteni. Ce ai face tu dacă ai rămâne singur? Chiar dacă într-un impuls de moment ai zice că “Ar fi tare bine!” după un timp ai constata că te-ai plictisi teribil.
Totul e cu un scop. Nu sunt de acord cu ceea ce zicea Cioran, că “Toţi oamenii sunt nefericiţi, dar oare câţi dintre ei ştiu asta?” .Ar fi mult prea trist. Experienţele neplăcute fac parte din viaţa noastră şi oricât de mult am vrea să le evităm, deseori nu putem. Sunt acolo ca să ne facă mai buni, mai frumoşi, mai puternici...

Vedeţi voi, fiecare dintre noi regretă câte ceva din viaţa lui( cunosc însă oameni care nu regretă nimic-sunt prea tineri deci sunt fericiţi): ne pare rău că nu am avut copilăria pe care ne-am dorit-o, ne pare rău că am făcut ceva ireversibil, ne pare rău că ne-am ales viaţa asta, ne pare rău că nu ne-am gandit de două ori... Ei şi dacă te gandeai de două ori, şi dacă nu făceai lucrul pe care tu îl consideri greşit, poate făceai altceva mai rău. Poate ai fi făcut altceva, mult mai grav...
Vorbeam cu un om necunoscut pe stradă (deseori mi se întâmplă să vorbesc cu persoane pe care nu le-am văzut niciodată; observ pe zi ce trece că lumea devine mai deschisă la nou) şi îmi spunea cât de mult şi-a dorit să urmeze cursuri de muzică şi cât de dezamăgită a fost că a trebuit să asculte de părinţii săi atunci când i-au interzis( în adolescenţă). Spunea că regretă şi că tot timpul va regreta că nu a avut şansa de a face acel lucru. Părinţii ei nici măcar nu-şi mai aminteau de acea dorinţă şi oricum ar fi ignorat-o. Acum avea patruzeci de ani şi urma cursuri de chitară. Era mândră şi fericită cu toate că cu banii aceia putea să-şi facă multe alte lucruri care, de fapt, nu i-ar fi liniştit conştiinţa şi nici nu i-ar fi produs vreo mulţumire se sine, acea senzaţie care te face să spui: “Da, dom’le! Uite, am făcut asta şi mă simt de parcă aş renaşte!”
Eram la o petrecere şi, la un moment dat, intră în încăpere un individ de 18 ani care începe să spună ce frumoasă e viaţa şi cât de minunat o trăieşte el. Ar trebui menţionat şi faptul că era beat şi inconştient de ceea ce spune.
Viaţa e frumoasă. Dar nu aşa...
Totul e frumos atunci când e pur, atunci când e nealterat, atunci când nu-l strici. Aţi observat cât de minunaţi sunt copiii?
Preferăm simplitatea cu toate că ne complicăm. Suntem simpli, suntem oameni, nimeni nu te înhamă la lucruri pe care nu le poţi duce pentru că viaţa nu îţi dă numai ţie o lecţie. Ne-am născut goi, aşa vom muri. Trăiţi-vă viaţa fără să o mai disecaţi la nesfârşit, fără să “cauţi fire de păr în mâncare”. Lasă viaţa să-şi urmeze cursul. Nu mai încerca să preiei controlul a toate. Trăieşte fără prejudecăţi, pentru că prejudecăţile sunt stabilite tot de oameni deci ne putem permite, noi, ca fiinţe umane să le desfiinţăm. Deschide-ţi mintea şi acceptă-i necondiţionat pe cei din jur. Aşa înveţi să te accepţi pe tine.

Ne mai destindem putin, da? urmeaza proza lunga!:))

2010-01-07T19:50:00.004+02:00

Zilele astea m-am delectat cu cateva bancuri. Sper sa va placa. Cateva din top 10...

1. Un roman, ajuns in Franta, isi ia "petit dejuner"-ul
(cafea, croissant, paine, unt si marmelada) cand un
francez, mestecandu-si nelipsita sa guma, se aseaza
langa el. Romanul il ignora in mod vadit, dar in ciuda
acestui lucru, francezul il apostrofeaza:
- Voi painea o mancati toata?
Romanul raspunde, prost dispus:
- Evident.
Francezul facand un balon cu guma:
- Noi nu. In Franta mancam doar miezul. Coaja o adunam intr-un tomberon, o reciclam, o transformam in croissant si o vindem in Romania, continua, cu o strambatura insolenta.
Romanul pastreaza tacerea.
Francezul insista:
- Voi puneti marmelada pe paine?"
Romanul:
- Evident.
Francezul, intorcand guma intre dinti si ranjind,zice:
- Noi nu. In Franta, la micul dejun, noi mancam fructe proaspete, dar punem toate cojile si ramasitele intr-un tomberon, le reciclam, facem marmelada si o vindem in Romania.
Atunci, romanul intreaba:
- Voi francezii faceti sex?
- Bine-nteles! raspunde francezul cu un zambet imens.
- Si ce faceti cu prezervativele folosite?" continua sa intrebe romanul.
- Le aruncam, bine-nteles.
- Noi nu, conchide romanul. In Romania, le strangem intr-un tomberon, le reciclam, le transformam in guma de mestecat si le vindem in Franta.

2. Se trezeste un tip intr-o dimineata cu dureri ingrozitoare de burta si cu diaree. Sta ce sta, vede ca nu ii mai trece si se duce disperat la cea mai apropiata farmacie. Explica farmacistei problema, aceasta ii da un medicament si pleaca. Se intoarce dupa 10 minute:
- Doamna, va rog frumos, nu mai rezist, da-ti-mi altceva. Nu a avut nici un efect. am si eu serviciu, familie...
Farmacista: - Dom'le, eu va dau, dar sa stiti ca e un medicament foarte puternic, s-ar putea sa dati in extrema cealalata.
Tipul disperat: - Nu conteaza...macar sa-mi treca !
Cumpara medicamentul, pleaca acasa, se intoarce dupa 15 minute, vanat la fata cu o disperare din ce in ce mai mare in priviri.
- Nu mai suport, fac tot timpul pe mine, trebuie sa ajung la serviciu, am sotie acasa, am copii de crescut. Fac acasa, fac pe strada...si in momentul asta fac pe mine...Nu mai pooot !!!!!
La coada la farmacie era o baba...
Baba: - Va spun eu ce sa luati pentru asta: Distonocalm.
Tipul catre baba: - Sunteti sigura ? Acela este pentru altceva...
Baba: - Sunt foarte sigura. Ia tot tubul o data si asa isi va face efectul imediat.
Farmacista ii da, ii mai da si un pahar cu apa, ia tot tubul si pleaca.
Trece un sfert de ora, trece o ora, trec 7, tipul nu se mai intoarce.
Se termina programul la farmacie, pleaca farmacista si cand iese il vede pe tip rezemat de un stalp la cativa metrii de farmacie. Curioasa, se duce si-l intreaba:
-Ati rezolvat problema? V-a trecut?
La care tipul, foarte calm, ii raspunde:
- Nu, dar nu-mi mai pasa.

3.Maria, fata de la tara, merge la oras si se angajeaza ca menajera intr-o casa de oameni bogati. Facand curat prin dormitorul stapanilor, gaseste un prezervativ folosit...
Este surprinsa de stapana studiindu-l indeaproape.
Aceasta o intreaba:
- Cum , Marie? La voi la tara nu se face dragoste?
Maria raspunde incurcata:
- Ba da stapana..... dar nu pana cade pielea ...

3.Mic dictionar de inteles femeile

Da = Nu
Nu = Da
Poate = Nu
Imi pare rau = Iti va parea rau!
Ne-ar trebui = Eu vreau
Fa cum vrei! = O sa platesti cu varf si indesat!
Hotaraste tu! = Hotararea cea buna ti-am pus-o deja!
Trebuie sa vorbim = Iar trebuie sa te critic
Bineinteles, fa cum vrei = Nu vreau sub nici o forma sa faci asta!
Nu sunt suparata = Bineinteles ca sunt suparata, boule!
Ai un aer atat de barbatesc... = Ar fi cazul sa te barbieresti.
Cum de te porti asa frumos astazi? = Asadar vrei sa facem sex astazi?
As vrea perdele noi = As vrea perdele, covoare, mobila si tapete noi.
Ma iubesti? = Am trecut astazi pe la magazinul de bijuterii, sa-ti spun ce mi-a placut?
Cat de tare ma iubesti? = Am facut ceva ce sigur nu-ti place.
Nu-i nimic... = Tampitule!

Mic dictionar de inteles barbatii

Mi-e foame = Mi-e foame
Sunt obosit = Sunt obosit
Ce rochie frumoasa! = Ce sani frumosi!
Da, imi place noua coafura = O gramada de bani la coafor si uite ce iese!
Am putea iesi la un restaurant? = Vreau sa facem sex.
Vrei sa dansam? = Vreau sa facem sex
Ma cam plictisesc aici... = Vreau sa facem sex
Te iubesc = Vreau sa facem sex
Te ador = Stiu ca am mai spus deja, dar... vreau sa facem sex!

O cana de capuccino

2009-12-30T10:39:00.002+02:00

M-am trezit la 3 dimineaţa. Pur şi simplu nu am mai putut adormi.Probabil de la mirosul ciudat care tot persistă la mine.Am observat câteva dungi verzui prin colţuri.Mă întreb dacă nu cumva este mucegai.
Şi mai e şi vecina care mă tot sâcâie. Cred că un moment de linişte e prea mult pentru viaţa mea pământeană şi am renunţat să-l cer. De fapt, am renunţat la multe pentru că am constatat că a cere ceva care nu-mi aparţine şi care nu a fost să fie al meu, e iluzoriu. Exact ca momentul meu de linişte, exact aşa cum îmi doresc de ani de zile o vacanţă în Elveţia.
Vecina mea e o persoană extrem de interesantă si după atâţia ani tot nu am reuşit să o cunosc.
Când am ajuns prima dată aici, m-am hotărât dintr-un surplus de socializare, să facem cunoştinţă. Aşa sunt eu…îmi place să-mi fac cât mai mulţi prieteni. Apoi mi-i selectez.
M-am oprit într-o dimineaţă pe la ea, după ce alergasem în jurul parcului. Am ciocănit bucuroasă în uşă. După câteva momente îmi deschide şi işi ridică privirea să mă poată observa. Cu un ochi pe jumătăte deschis şi privirea scrutătoare, mă întreabă:
-Ce vrei?
-Pot intra?am întrebat eu.
Era nervoasă. Se tot uita într-o parte şi în cealaltă şi îşi frământa ceva în buzunarul de la pantaloni.
-Da, intră.
M-a condus în sufragerie şi după primii paşi am rămas în prag, uimită. Avea o bibliotecă imensă. Cuprindea doi pereţi laţi, cu cărţile aşezate într-o ordine uimitoare:pe culori, alfabetic, după conţinut şi, mai presus de toate, după valoare.
M-am năpustit încântată asupra singurului exemplar al manuscrisului lui Darwin. Era cel original.Eu însămi am văzut licitaţia şi ştiam ce valoare are.L-am răsfoit puţin. M-am întors să o întreb despre el însă nu mai era acolo. Plecase cu capul în jos şi scrâşnind din dinţi. L-am pus la loc şi m-am aşezat pe un scaun aşteptând. Jumătate de oră. M-am ridicat şi am început să o caut hotărâtă să îi spun cât de mult m-a deranjat şi cât de nepoliticos mi s-a părut din partea ei să mă lase să o aştept atât. Am găsit-o uitându-se pe o fereastră şi bătând nervoasă dintr-un picior. Am constatat ticul acesta încă de atunci. I-am spus că am aşteptat-o şi că mi se pare lipsită de maniere.
S-a uitat speriată la mine şi m-a întrebat:
-Tu nu eşti de la ziar, nu?
-Ce ziar? Eu?
-Nu ai venit să-mi vezi cărţile?
-Nu.
-A...păi atunci de ce ai venit?
-Să vă cunosc.Sunt vecina care s-a mutat alături.
-De ce vrei să mă cunoşti?Te simţi singură sau vrei să controlezi tot, să ştii tot?
-Niciuna. Nu vă pot saluta dimineaţa dacă nu ştiu nici măcar cum vă numiţi.
-Ba poţi.
-Eu am ideile mele.
-Asta e nou pentru mine. Un om cu ideile lui. Toţi credem că gândim diferit .Că avem propriile idei, obiceiuri…singurul lucru care ne face unici ar fi de fapt…
-Contopirea tuturor. Da, ştiu. Fizicul posibil asemănător, dar până şi asimetria uşoară a corpului nostru, imperfecţiunea noastră,gândurile preluate de peste tot şi cumularea lor, totul ca un mix colorat într-un cocktail proaspăt.

Ne uitam amândouă una la cealaltă.
-Trebuie să plec. Mi-ar face mare plăcere dacă m-aţi vizita din când în când.
-Poate voi veni.Am atâtea lucruri pe care nu vreau să le fac…
Apoi a zărit pisica. Cu faţa strâmbată de furie începu să arunce cu mingi după ea. Roşie de nervi şi cu mâinile încleştate pe bilele acelea atât de perfecte, îmi aminti de paragraful acela care spunea că furia degradează totul. În cazul ei, descompunea.
Scena devenise ca un laitmotiv.Oricând îmi aminteam de ea, îmi aminteam şi de pisică. Motivul trezirii mele de acum este zgomotul pistolului cu bile al vecinei.

De atunci a început să treacă din ce în ce mai des pe la mine şi îmi făcea mare plăcere să o ascult.Cu cana într-o mână, privirea ţintuind aburul din capuccino, tot timpul atentă la zgomotul din cameră, povestea. Ore întregi îi observam ridurile din jurul gurii şi realizam că pe cât de nesociabilă părea, pe atât de comunicativă fusese. Mi-a spus odată:
-Toată viaţa am vorbit. M-am luptat cu monştrii din imaginaţa mea şi argumentam, mă luptam pentru idei şi cuvinte. Întotdeauna am trăit în trecut.Aşa gândeam că voi reuşi să mă descotorosesc de amintiri.Trecutul meu nu are nimic special. Ca să scap de el l-am scris.Şi l-am însemnat în manuscrise.Cu cât scriam mai mult, cu atât curgeau amintiri diverse şi zburam din an în an crescător, reversibil. Acum nu mai ştiu care e realitatea. Nu mai pot trăi acum.Pentru mine, prezentul e atunci, mâine e prea departe.
Poate că avea dreptate cum avea întotdeauna. Mi se părea stranie singurătatea ei. “Singurătatea nu cere nicio ucenicie.” Poate că da.Până la urmă, nici măcar nu ştiu de că stăteam de vorbă cu ea. Mă vedeam pe mine într-o oglindă răsturnată, aşa cum percepe retina imaginea.
Acum, la 3 dimineaţa, stau şi îmi încălzesc mâinile la cana de capuccino şi aştept pisica.E singura care îmi permite să-mi exprim sentimentele. S-a obişuit cu mine…

Imagine: deviant.com

Top universitati

2009-12-26T18:34:00.005+02:00

Pentru ca unii dintre noi mai sunt interesati de facultati si de ranking(astia care n-au iesit din liceu:))), revista Capital a scos un top al universitatilor dupa mai multe criterii de evaluare.
O sa pun top 10.
In total, cu toate punctajele adunate, arata asa:

1. Univ. "Babes-Bolyai" Cluj
2. Univ. Bucuresti
3. Univ. "Transilvania" Brasov
4. Univ. "Stefan cel Mare" Suceava
5. Univ. "L. Blaga" Sibiu
6. Univ. "Petre Andrei" Iasi
7. ASE Bucuresti
8. Institutul Teologic Romano-Catolic, Bucuresti
9. Univ Al I Cuza, Iasi
10.Univ Romano-Americana

Am si eu o mica problema. Cuza( Iasi) care e centru universitar foarte bun e pe locul 9? adica...cine a facut topul? eu inteleg...poate restul sunt mai eficiente, au mai multa experienta...nu stiu. Dar din cate imi amintesc eu, Iasi e un centru universitar extrem de important cu o istorie si niste profesori renumiti.
In fine...Stiam de Bolyai ca e super, ca se ridica in continuare dar nu credeam ca ASE Buc e pe locul 7. Am oarecare indoieli...

Imagine: Oxford University,internet. I'm just dreaming...

In curand...

2009-12-16T16:36:00.004+02:00

(pana una alta, ador iarna...atata timp cat stau in casa la caldura:D)

Nu am mai scris de tare mult timp. Mi-am mai gasit linistea sufleteasca pierduta( ca de obicei, aiurea, prin propriile ganduri) si mi-am gasit cativa prieteni cu care sa mai schimb doua vorbe. Cred ca incep sa ma accept. Lucrurile pe care le negam acum cateva zile si minunile catre care tanjeam ca orice muritor, ma lasa rece. Am altele pe cap. Am observat ca, intr-adevar, cu cat cresti, ai altfel de probleme; intelegi altfel lucrurile, te resemnezi mai usor. Am alte pretentii, am altele pe cap. Cum zicea mirolara, alt an, alta poezie.
Voi pune in curand proza, dar mai e ceva timp pana sa termin.Renunt la poezie pentru ca, recunosc, nu e cine stie ce;(dar nu renunt de tot:D) dupa principiul daca doi iti spun ca esti beat mai bine te duci sa te culci.
Pana atunci, aruncati cate o privire aici...doar am zis ca tre' sa fac ceva cu pozele...

Adevarul de seara- Focsani

2009-12-16T16:18:00.002+02:00

Cine vrea sa ma mai vada undeva? Un mic articol despre mine in Adevarul de seara.
Nu apar prea des...:D

Opriti abuzurile asupra copiilor!

2009-12-10T21:06:00.003+02:00

O rog pe prietena mea sa ma ierte ca i-am pus poza dar era prea frumoasa ca sa o las sa treaca pe langa mine.:D

Articol nou in Ziarul de Vrancea

Acum citeva zile, un prieten îmi spunea un lucru: “Dai un leu unui cersetor dintr-o dorinta egoista de a te simti mai bine, de a-ti înalta sufletul.” Atunci cind altruismul tau devine egoism, pentru ca asta se întimpla atunci cind vrei sa daruiesti cu un anumit interes, dorinta ta de a face bine nu mai e aceeasi. Nici macar nu mai e dorinta de a face bine. E pur si simplu o maniera simpla de a te autolinisti. Exact ca atunci cind vedem un om în suferinta si ne autolinistim cind trecem nepasatori pe linga el spunind ca “Oricum nu avea nevoie de ajutor.” Ba poate avea. Te-ai dus sa-l întrebi?
Am început astfel pentru ca exista momente în viata cind te întrebi daca nu cumva puteai sa ajuti si nu ai facut-o. Exista momente în care privesti neputincios o scena pentru ca nu ai cum sa o impiedici. Si, totusi, asa sa fie oare?
Vreau sa exemplific prin citeva cazuri. Pot începe cu cel al domnului presedinte, în care e filmat cum loveste un copil. Se poate sa fie ceva adevarat sau nu, însa, întrebarea se pune astfel: “Cum se poate ca tu, presedinte al tarii, care ar trebui sa fii un exemplu de moralitate, lovesti o persoana?” Îmi doresc sa fie totul trucat. Daca nu e, îmi explic si eu cum se poate sa asisti la un spectacol în care o mama îsi bate copilul în public si tu nu intervii. E, într-adevar, o problema atunci cind vezi asa ceva pentru ca sint doua posibile urmari: una în care se opreste, îti da doua înjuraturi si continua sa-l bata sau una în care începe sa îti explice ce se întimpla si totul e bine pentru ca poti comunica cu ea. Cum poti sta sa asisti la un astfel de spectacol grotesc si pe deasupra sa mai si filmezi? Cum poti sa te bucuri cind vezi asa ceva? Copii care intra în coma alcoolica pentru ca tatal s-a gindit sa bea cot la cot cu pruncul. Parinti care îsi bat copiii pina intra în coma, copii abuzati sexual, trafic de carne vie cu copii…
84 % dintre copii sint abuzati fizic în Romania. Îngrijorator zic eu.
În articolul 90 scrie asa: „Sint interzise pedepsele fizice sub orice forma..."
De ce nu se apeleaza la Protectia Copilului? Dintr-un motiv extrem de simplu: „Si cum, sa-mi ia mie odrasla?” „Pai cam da, din moment ce nu stii sa ti-l pretuiesti. Ai fost binecuvintat cu un copil, altii si-l doresc ani întregi si fac tratamente peste tratamente nereusind sa încheie cu o sarcina, si tu îti bati joc.”
Nu mai stati sa priviti spectacolul si nu mai ramineti uimiti cind vedeti o astfel de scena. Cu toate riscurile, interveniti! Sint suflete nevinovate care nu merita sa cunosca putreziciunea lumii înca din copilarie. Copilaria ar trebui sa fie cea mai frumoasa perioada din viata unui om. Ar trebui sa ne amintim cu totii de ea cu mare drag si sa le aratam si lor de ce e minunata.
Violenta nu e tabu însa toti ne ferim sa vorbim despre ea. Majoritatea a vazut macar o astfel de scena sau, din nefericire, a trait.
Opriti abuzurile fizice, învatati cum sa-i convingeti pe oameni sa nu-si mai manipuleze moral copiii! Ajutati copiii!

2009-12-07T19:17:00.004+02:00

Imagine:O.Ocampo

Cioran spunea in "Tratat de descompunere" un lucru esential pentru om: "Schimbam intr-una leacurile si nu gasim niciunul eficace, pentru ca nu credem nici in linistea pe care o cautam, nici in placerile dupa care gonim."
E simplu de explicat dar e si mai simplu de exemplificat. Omul e intr-o perpetua cautare: cautam adevarul dar preferam minciuna pentru ca traim in minciuna. Tot el a zis asa:"Toate fiintele sunt nefericite, dar cate dintre ele stiu asta?" Tindeam sa il contrazic pentru ca am mania de a contrazice orice, absolut orice, chiar daca uneori sunt de acord.
Ne cautam modele, idei, pe care mai apoi sa le demolam. Doar de-aia le cautam, dintr-un ego de a ne simti bine aruncandu-ne cu capul inainte simtindu-ne invingatori.Ha!!!Gata! Te-am daramat! Si cautam altul pentru ca nu suntem in stare sa ne consideram originali si sa devenim noi insine propriile modele.
Cautam frumusetea pentru ca mai tarziu sa realizam ca pretuim inteligenta. Cum sa nu pretuiesti inteligenta? Cineva imi spunea acum un an ca "Frumusetea te tine 15 minute. Cum continui?" Oare chiar tine 15 minute? Nu cred. Dupa cinci te plictisesti. Se termina subiectul masini, se termina subiectul fotbal, se termina subiectul moda. Gata...Ce mai e?
Mie imi e teama de omul frumos si atat. Are putere de manipulare. Pune un om frumos sa-ti zica un eseu despre Sistemul Solar si pune un om normal sa-ti comenteze etica aplicata. Cine e cel mai ascultat?
Am vazut oameni frumosi si destepti. Sunt inconjurata de ei. Frumusetea inteleasa de mine este cea in care nu mai sensibilizezi prin fizicul exceptional ci prin cat de minunat intelegi tu lumea, cat de frumos te porti cu cei din jur...
Vreau sa invat lucruri diferite. Prin prietenii mei.Mai nou, descopar oameni pe care nu i-am vazut cu toate ca au fost langa mine tot timpul.
Vreau sa invat dar nu prin sistemul de invatare al maselor. Urasc sistemul scolar din care fac parte, inevitabil. As putea face atatea in timpul pe care il pierd aiurea pe drum, facand teme, stand la ore pe care le detest. Pana la urma cultura generala nu ti-o faci numai in scoala.Cartile bune nu sunt cele din programa scolara. Chiar, cine mama naibii ii pune pe oamenii aceia sa faca programa scolara?
Nu te poate invata nimeni ce prieteni sa ai, de cine sa te feresti, de ce...
Cautam placerea dar constatam ca ne face rau atunci cand e in exces. Vrem atotcunoastere dar dupa primul adevar renuntam.
Detestam nonvaloarea dar invidiem valoarea.
Suntem contradictorii de la nastere si cautam o viata intreaga sa ne descoperim. suntem complicati, de fapt, ne complicam singuri.
Fugim de imaturitate dar dam orice sa ne intoarcem la copilarie. Tot timpul nemultumiti, in cautarea unui lucru pe care nu-l cunoastem. cum sa nu revii la afirmatia lui Cioran?

PS: nu fac referire la nimeni.

Nikon Coolpix L20

2009-12-03T20:23:00.004+02:00

Date de baza:
10 mp, zoom 3,6 X
ISO 1600
3.0 LCD
Nu va lasati influentati de zoom mic sau de faptul ca putea avea mai multi mp. e pret la oferta, credeti-ma!
Am facut cunostinta cu noul meu aparat foto...:D Doamne, sunt asa de fericita pentru ca de un an nu am mai pus mana pe unul si sa stiu ca-i al meu. Da, draga mea Perhonen, nu o sa te mai bat la cap cu nefericirea mea ca nu am aparat foto, si nici nu o sa ti-l mai imprumut...:D
Spun din start: nu va luati SANYO pt ca nu rezista la lovituri de nici un fel si nici nu face poze de calitate. Pentru mine era un chin sa scot poze bune pentru ca nu se putea, efectiv. Nu poate.
Acum savurez distractia si promit sa fiu mai atenta cu aparatul meu foto.:D

Mesaj de sarbatori

2009-11-30T17:33:00.003+02:00

E ciudat cum tot timpul anului nu eşti căutat de nimeni decât atunci când eşti necesar. Dai mesaje peste mesaje dintr-o dorinţă stupidă de socializare şi constaţi că din douăzeci de persoane îţi răspund doar două.
E ciudat cum dorim, în general, să ne înţelegem bine cu toată lumea şi facem eforturi în direcţia asta. Ne călcăm pe orgoliu şi lăsăm de la noi spunând: “Ei, lasă, nu contează câte eforturi faci. Prietenia nu ţine cont de asta.”Oare aşa să fie? Mă dau pe mine exemplu pentru că mi-e mai la îndemână şi mă pot critica şi analiza cât vreau.
Eu trimit mesaje peste mesaje când îmi reîncarc o cartelă. Când primesc la fel de multe mesaje? De Crăciun. Nici măcar de ziua mea de naştere nu-şi prea amintesc. Doar rudele. Atât. Şi nici măcar jumătate din ele. Majoritatea mă sună. Mie nu-mi place să vorbesc la telefon. Fac o excepţie pentru prieteni.
Mesajele, în schimb, îmi provoacă o imensă plăcere. Mă binedispun. Nu pricep de ce. Poate pentru că le citesc cum vreau şi le pot interpreta cum vreau.
De sărbători, însă, e cu totul şi cu totul altceva. Pentru mine sunt speciale. Vreau să zac în faţa bradului, să beau o cană de lapte cald şi să mănânc cozonac. Să ascult colinde şi să miros iarna. Să sting lumina şi să privesc reflexele colorate ale instalaţiei pe perete. Da, visez, mai ales acum. Ştiu extrem de bine cât de scurtă mi-e viaţa şi o trăiesc aşa cum pot, în limite acum, şi mai liber mai târziu, mai liniştit mai târziu. Sunt un om al extremelor, se ştie.
Nu am nevoie de niciun mesaj de sărbători de la oameni care nu s-au interesat de mine pe tot parcursul anului. Nici măcar nu m-aţi văzut prea des. De unde atâtea sentimente?
Anul ăsta nu mă mai sunaţi. Promit că închid telefonul şi promit să mă ţin de promisiune.

Sursa imaginii:Internet

Poate aşa învăţ să uit

2009-11-28T15:56:00.000+02:00

Priveşte-mă in ochi atunci când îmi zâmbeşti
Şi-atunci când te exprimi, vorbeşte-mi liber.
Atinge-mă şi-ncolăceşte-ţi mâinile în părul meu
Să poţi să desenezi forme pe trupul meu stingher.

Priveşte-mă atunci când ştii că iar mă pierd
În gândurile mele şi cad, trăind pasiv,
Otrăvindu-mă cu mina creionului
Ce-alunecă rapid în colţuri, arzând mocnit.

Iubeşte-mă atunci când lenevesc în pat
Jucându-mă cu degetele tale.
Ţi-e teamă şi-ţi citesc cuvintele răsfirate
În genele lungi împodmolite-n lacrimi.

Sărută-mă pe frunte şi fă-mă să respir;
Distrage-mi atenţia şi luptă s-o păstrezi.
Nu vreau nimic, doar să mă-mbăt.
Poate aşa învăţ să uit…

Stiam de la bun inceput...

2009-11-26T17:46:00.003+02:00

Sunt unele momente in viata mea cand ma simt linstita si relaxata. Sunt unele momente in care ma simt ca o pastila de calciu efervescent intr-o cana de apa. Mai sunt si unele momente in care stiu cu claritate ce merge si ce nu in viata mea si a celor din jur. Imi dau seama, pur si simplu si, in general, am rabdare. Am un deficit in ceea ce priveste rabdarea dar fac exceptii( ca in toate, de altfel).
Sunt momente in viata mea in care ceilalti au impresia ca ma cunosc din doua priviri si pe mine ma apuca rasul. "Un om nu cunosti intr-o viata."
Mai am momente in care ma apuc sa scriu si lupt cu mine insami sa ma trezesc din efervescenta de care ziceam la inceput. Mai am momente in care ma injur pentru ca simt ca ii enervez pe cei din jur, dar am o placere insuportabila sa ii vad pe cei din jur ca sufera. De ce? Pentru ca acolo intervin eu.
Am mintit acum vreo cinci zile spunand ca sunt egoista. Poate ca sunt si nu stiu. Poate ca binele pentru care m-am dedicat este doar o forma de a ma ridica pe mine, poate e o forma inconstienta de egoism. Vreau totusi sa cred ca se numeste altruism ceea ce traiesc eu.
Nu mint decat atunci cand sunt in incurcatura dar si asta mi se intampla destul de rar. Atat. Urasc minciuna. E josnica atunci cand nu e pozitiva.
Am iarasi momente in care vad ca nu pot ajuta pe cineva pentru ca se inchide in sine. Atunci ma simt neputincioasa. Atunci intru in depresie. Cred ca asta e motivul pentru care sunt atat de trista tot timpul.
Mi-ar placea sa invat mai bine instrumentul de manipulare de care am citit acum un an. Trebuie neaparat sa iau din nou cartea aceea si poate o sa invat mai bine. Vad ca am inceput sa uit si sa fiu cat mai evidenta. Lucru pe care nu l-am vrut de la bun inceput: atunci cand nu mai sunt transparenta si ies cat mai mult in evidenta. Asta e lucrul de care ma tem.

Articol nou

2009-11-26T12:50:00.001+02:00

Articol nou in Ziarul de Vrancea. Take a look...(numai nu-mi comentati poza...va implor...nu m-a anuntat nimeni nimic.)

Poveste

2009-11-25T09:34:00.004+02:00

Sursa imaginii:Internet

De câteva săptămâni dormea doar două ore pe noapte, se trezea tremurând de frig şi sughiţând, rece precum mortul pe care tocmai îl duse la groapă. Ziua însă, nu făcea diferenţă între zilele ei obişnuite şi cele în care simţea că leşină de oboseală. Se confundau. Stăpânea disimularea şi vroia să acopere tot. Cel mai ades reuşea pentru că nimeni nu o cunoştea aşa că era mulţumită că nu avea explicaţii de dat.
……………………………………………………………………………………..........
Îi plăcea la nebunie culoarea galbenă a florilor, îi plăceau ramurile cireşului primăvara, îi plăceau copacii îngheţaţi, îi plăcea apusul atunci când prietenii o sunau să-I spună de el. Îi plăcea cafeaua extrem de dulce cu multă frişcă şi un cub de ciocolată albă lângă. Îi plăcea să se joace cu copiii şi întotdeauna îi ajuta chiar dacă prin asta nu mai avea timp de ea.
Îi plăcea teribil de mult să asculte muzică stând în mansardă şi bând un ceai cald cu puţină scorţişoară. Asculta problemele oamenilor şi ajunse la concluzia că poate ar fi bine să urmeze psihologia. Îi plăcea să inventeze cuvinte, oameni, nume, situaţii, pentru că aşa îşi crea o nouă realitate în care ea credea cu împătimire. Refuza cu încăpăţânare să creadă că realitatea era altfel.
Iuliana era o fată minunată, înţelegătoare şi stupid de bună în aparenţă. Nu-mi amintesc să se fi supărat vreodată pe cineva. Îşi adora iubitul, îi acoperea pretenii, îi accepta toanele pentru că ştia că nici ea nu era perfectă. Îi aducea cafeaua la pat în fiecare dimineaţă si ea mânca în bucătărie. Îi plătea consumaţia la restaurant şi, în general, îl aştepta să termine de flirtat cu chelneriţa. Nu îl deranja pentru că nu era tipul fetei care pretinde fidelitate.
Nu-l întreba niciodată unde e, când vine…nu-l contrazicea pentru că el avea întotdeaua dreptate. Astepta să îş termine în fiecare seară să îşi termine norma de ţipat degeaba pentru că îl considera copilul ei morocănos. Îl săruta apoi şi se ducea la culcare în camera de oaspeţi.
Iuliana nu a văzut niciodată un om plângând( de fapt, un bărbat- mama ei plângea în fiecare seară) şi era profund impresionată de lacrimile lui atunci când se uita la un serial cu nişte neveste. El i-a spus într-o seară că ar trebui să se ducă la sală să arate şi ea ca “tipa aia din film, aia, Eva”. Şi ea s-a dus. O vreme nu s-au mai certat.
Într-o seară ea îi vorbi deschis despre faptul că vrea să îşi termine facultatea, având în vedere că e ultimul an. El a fost de acord, a sărutat-o pe frunte şi a ieşit cu băieţii. A venit pe la trei noaptea cu ei cu tot şi s-au instalat comod în faţa televizorului vizionând filme porno. Ea nu era revoltată pentru că nu avea de ce. După două ore s-a trezit cu unul din ei în dormitorul ei.
A ieşit ca din puşcă afară şi a început să se plimbe prin parc. Vroia să se calmeze. De obicei îşi lua schimburile şi se ducea la o prietenă de deasupra. Acum era frumos afară.
Îi era teamă să meargă singură dar acum nu avea ce face.
Din când în când ea mai avea o prblemă: tremura. De frig, de frică, atunci când se uita la filme şi mai tremura sistematic atunci când o năpădeau amintirile. Psihologul i-a spus că e pe baza copilăriei sale.
Deci, toate ca toate, ea se potrivea cu prietenul ei: ea atât de nesigură pe propriile forţe şi el atât de sigur.
Într-o seară Iuliana primit o palmă de la el. S-au certat, ca de obicei, şi ea a ridicat privirea şi i-a spus că s-a plictisit. A vrut să-i spună că ar pleca într-o excursie cu el, să viziteze o nouă ţară. Dar nu a mai apucat.
Fără să-i fi spus nimic, a doua zi a găsit două bilete pentru o calatorie în India. Se bucură însă consideră că nu merită nimic. Şi i-a spus. Şi a mai primit o palmă. “Probabil crede că mă subestimez” şi-a spus. Şi s-a hotărât să-l iubească mai mult.
După două zile el plecă în India. Se distră la maxim şi trimise multe vederi acasă. Ea le primi cu plăcere şi le citea de câte douăzeci de ori pe zi.
Stătea cu prietena ei de deasupra la câte o cafea şi povesteau ce au mai făcut. De fapt, prietena ei povestea pentru că ea nu prea avea ce.
………………………………………………………………………………………….
Iuliana nu mai avea părul ondulat şi nu-i mai plăcea culoarea galbenă. Nu mai ieşea din casă şi prietena ei de deasupra nu o vizita. Iuliana nu mai râdea, nu îşi mai urma facultatea, nu îl mai vedea….El nu s-a mai întors.
Ea a murit odată cu ultima vedere trimisă. Nu-i spunea mare lucru:doar esenţialul.
Acum stătea liniştită pe canapeaua din hol şi privea înmormântarea. “ Ce viaţă frumoasă a avut şi ce incredibil a trăit-o!” spuse ea despre răposată.

Si asa a inceput totul

2009-11-19T19:21:00.005+02:00

Sursa imaginii:Internet

Niciodata nu m-am simtit mai singura ca acum...Niciodata nu am fost mai revoltata pe mine insami pentru ca mi-am dat seama ca nu stiu multe; lucrurile care mi se dezvaluie ma repugna. Niciodata nu mi-am dat seama ce voi descoperi daca o sa caut. Am cautat-o cu lumanarea si m-am ars. Asa si trebuia sa se intample. Acum am si eu o intrebare: de ce m-ati protejat atata vreme? De ce nu am stiut de la bun inceput ce putreziciune zace in tot? De ce mi se parea mie totul asa frumos si luminos cand totul are subinteles si nimeni nu face nimic pentru binele altcuiva, ci pentru el insusi? Da, am realizat abia acum ca sunt un copil. Dar de ce? Pentru ca nu vreau sa realizez, nu vreau sa fac legaturi intre ceea ce stiu si ceea ce pot afla. Pentru ca ies de sub clopotul meu de plumb. L-am ridicat si abia acum privesc si eu lumea. Nu mai sper ca pot schimba ceva. Nu mai trag sperante aiurea. Am spus ca am invatat asta dar uite ca viata imi mai da cate o lectie. Imi arata ca nu le stiu pe toate. Nici un graunte de adevar. Stiu numai minciuni si pareri impartiale.
Acum stiu ca painea pe care o mananc e politica,asfaltul pe care calc e politic. Urasc politica. Urasc falsitatea care mi se dezvaluia acum cateva luni. Urasc viitorul fericit pe care il vedeam acum cateva zile. Urasc e un cuvant greu pe care nu-l prea folosesc. Acum imi permit.
In schimb imi iubesc prietenii, imi iubesc gandurile pozitive pierdute acum cateva ore, imi iubesc viata depopulizata. Am inteles ca procesul de creatie a cuprins si snobismul, falsitatea, ipocrizia...
Imi permit sa nu mai cred in nimic de acum incolo.

Campanie

2009-11-18T19:14:00.005+02:00

Sursa imaginii: Mediafax.ro

Voi repeta mesajul pentru ca nu am primit nici un fel de reactii din partea voastra. La sfarsitul lunii plec intr-o regiune cu copii saraci si stangem cateva lucrusoare pentru ei. Avem nevoie de :dulciuri, hainute, jucarii, orice avand in vedere ca au intre 7 si 10 ani. Si e clar ca nu putem sa ne ducem cu mana goala la ei. S-au strans, insa nu multe.
Am observat si de cand fac o campanie pt Crucea Rosie ca oamenii se tem de cei care cer. Eu nu va cer nimic, nici bani nici nimic. Doar va propun sa fiti mai buni si sa puneti in practica.
Ce ati face voi daca ati fi in locul copiilor acelora? Cum ati reactiona? Ce puteti face voi? Nu ati avea putere. Ei nu au nicio vina ca sunt saraci. Aceasta actiune e extrem de benefica atat pentru voi, cat si pentru ei.
Poate ca voi nu mai aveti nevoie de jucarii de plus in schimb ei ar fi extrem de fericiti sa primeasca una. Un creion de la fiecare, o ciocolata, se strang. Pentru voi poate putin, pentru ei e mult.
Ca si anul trecut, va rog sa ajutati cateva minunatii de oameni. Redati-le zambetul...

Lady Godiva

2009-11-12T17:19:00.004+02:00

Sursa imaginii:internet

"A fost odata ca niciodata, in Anglia anglo-saxona,o fetita dulce pe nume Godiva. Avea ochi de-azur si-un par de aur, intr-atat de lung si de incantator(...) Era o fetita buna si cuminte daca facem exceptie de(...)obiceiul de a-si ridica fusta prea sus cand mergea cantand si dansand prin casa, greseala de care parintii nu i-au zis nimic ca sa nu-i dezvolte inhibitii si sa-i distruga viata."
Totul a fost in regula pana cand,ea, frumusetea intruchipata, a inceput sa danseze balet in curte, dandu-si jos inainte toate hainele. Vecinul a vazut ca promitea mult...
Intamplarea face ca un conte, Leofric(care nu intamplator era unul din cei mai importanti nobili), sa se indragosteasca de ea. Se casatoresc, fericiti, si se muta prin Warwickshire, aproape de Coventry.
Am uitat sa mentionez ca alesul inimii ei era un batran ursuz si morocanos? Ei bine, Godiva si-a dat seama ca gresise in alegerea ei. Ramanea mai tot timpul singurica, el o obliga sa se acopere, si ea nu-si dorea, nu o mai admira...
Renunta la tot si se conformeaza stilului ursuz al barbatului ei...
Intr-o seara, participand ca intotdeauna la discutii despre saraci si punandu-le macar o vorba buna, a ajuns sa se certe cu sotul pentru ca se impunea o noua taxa saracilor.
"Leofric incercat peste puteri, a izbit cu pumnul in masa, s-a sculat in picioare, a aruncat o injuratura urata si a strigat:<< Foarte bine atunci, fie cum doresti! O sa retrag taxa, dar cu o singura conditie, asa ca asculta-ma bine, caci sunt un om de cuvant. O sa o retrag numai daca,ziua in amiaza mare, o sa treci calare pe iapa ta batrana, goala pusca, prin piata din Coventry. Ziua buna si tie, doamna! Poti sa mananci si desertul meu. Eu nu-l mai vreau."
Acum, poate credeti ca a inceput sa planga, dar de unde... Ghiciti cine era a doua zi calare goala, acoperita doar cu propriul par? Coventry, insa, era pustiu. Sotul daduse ordin sa intre toata lumea in case amenintandu-i cu pedeapsa cu moartea. Intre timp, el , de suparare, se incuiase in pivnita.
Godiva se intoarce si, cand ajunge, isi vede sotul de nerecunoscut:cu barba rasa, aranjat...
Motivul? Contele si-a vazut sotia la plecare. Se pare ca nu o mai vazuse de mult timp asa...

sursa:Will Cuppy- Biografii necenzurate ale unor oameni celebri

Un om cu aşteptări tâmpite

2009-11-08T12:14:00.004+02:00

Am aşteptat să plouă-aseară
Dar nu- a nins.
Mi-a îngheţat şi părul, ca o mască
hidratantă, ce deteriorează fibra neuronală
Scurgându-mi-se culoarea, murind treptat ca timpul
ca o criogenie îngheţată cu puterea gândului.

Mi-a îngheţat şi mâna pe picior.
Se odihneşte-acum
stând imobilă pe un scaun.

Am aşteptat să plâng aseară
Dar n-am putut.
E cumplit de frig la mine-acasă.
Ne-au tot tăiat căldura şi-avem calorifere reci.

Şi mi-a-ngheţat şi capul.
Se odihneşte-acum...

Vine iarna

2009-11-07T17:34:00.004+02:00

Sursa imaginii:Internet

Toată încăperea mirosea a cozonac bine copt, a rom si a migdale şi aburii în care era învăluită îi dădeau o dimensiune magică, ca şi cum cu marile ei poţiuni pregătea magia cu care urma să farmece toată familia.Radioul îmi suna cunoscut în urechi şi toate cotele apelor Dunării, orele exacte precedate de un ticăit zgomotos, muzica veche, românească, autentică, mă cuprindeau din toate părţile făcându-mă cea mai fericită fetiţă de pe lume. Sărbătorile sunt cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea pentru ca au o încărcătură emoţională atât de puternică. Îmi amintesc toată copilăria, îmi amintesc cum plecam pe nămeţi la şcoală traversând jumătate de sat, îmi amintesc prietenii mei şi cât de frumos mi-am rupt piciorul la săniuş. Îmi amintesc de bunica şi cât de bune erau prăjiturile ei şi cât de frumos mă privea, cu câtă iubire mă pupa pe frunte seara, după ce mă întorceam de la joacă.
Îmi frământam mâinile încetişor şi o priveam încântată pe mama cum se apropie de mine şi îmi spune:” Mai e puţin. Ai răbdare. Imediat termin.”
Îmi promisese de mult că vine Crăciunul. Nu prea ştiam eu calendarul, nu prea ştiam nici ceasul dar mă învăţase mama cum să mut liniuţa când mai trece o zi. Aveam un calendar cu o bucaţică de plastic.
Îmi plăceau cifrele. Îmi plăceau şi literele. Dar cifrele nu le-am învăţat decât târziu în timp ce literele le-am descoperit pe la patru ani. Ştiam eu că au ceva magic şi nu mă puteam opri de fericire. Îmi tremurau mânuţele plimbându-le pe foaie şi simţeam cum mă furnică degetele de emoţie.
Acum mama alerga dintr-o parte într-alta a bucătăriei, îi vedeam fusta zburând pin aer, îi vedeam mâinile ca printr-o perdea de mătase. Am iubit-o pe mama şi încă o iubesc pentru bucuria cu care reuşea să menţină atmosfera plăcută. Nu cred că am văzut-o vreodată tristă, încăpăţânată, înverşunată, orgolioasă, toate trăsăturile pe care eu le am. Mama era absolut perfectă. Cu exceptia faptului că lipsea cam mult de acasă. Era mult prea ocupată cu serviciul. Deseori mâncam la bunica pentru că stâtea aproape, şi tot cu ea îmi făceam temele.
Iarna stăteam şi număram boabe de fasole colorate şi apoi mă uitam la ele cum se umflă în apă fierbinte. Apoi mă duceam cu ea să aduc morcovi muraţi din cămara ei fermecată şi mâncam până mă frecam pe burtică în semn de bucurie.
Iată că iar vine momentul când mă cuprinde fericirea pt că assist din nou, la o minunăţie de anotimp.

Am invatat-versiunea mea

2009-11-06T17:50:00.005+02:00

Imagine- Salvador Dali

Am invăţat că niciodată nu trebuie să îmi fac prea mari speranţe în legătură cu un obiect sau cu o persoană pentru că totul se schimbă şi cu cât cred mai puţin, cu atât îmi e mai uşor să accept înfrângerea.
Am învăţat că nu trebuie să-mi destăinui gandurile, visurile, ideile pentru că exista cei din jur care mi le calcă în picioare. Le păstrez pentru mine sacre şi frumoase.
Am învăţat că revolta interioară e constructivă, mai ales cănd am lângă mine un pix şi o foaie.
Am învăţat că lucrurile care îmi fac plăcere nu sunt întotdeauna benefice.
Am învăţat că nu pot înţelege tot ceea ce mă inconjoară, şi poate nici pe puţin, dar că trebuie să mă conformez şi să accept.
Am învăţat că pot să las mai mult de la mine, că pot accepta şi părerile celorlalţi însă nu am învăţat cum să accept critica.
Am învăţat că trebuie să respect munca celor din jur fără sa le-o critic, cum fac de obicei.
Am învăţat că există mai rău decât rău, şi că toţi oamenii lăudăroşi pentru ceea ce au sunt dobitoci.
Am învăţat să nu mai cataloghez oameni decât rareori. Sistemele mele de etichetare de la început sunt excepţionale numai că trebuie să mi le adaptez cu timpul.
Am învăţat că lucrurile cele mai palpabile se dovedesc a fi cele care au cea mai slabă bază.
Am învăţat despre faptul că dacă muncesc din ce în ce mai mult uit de tot şi, în plus, nu prea am timp să-mi pierd vremea aiurea.
Am învăţat că dacă nu mă ajut singură, nu o să-mi pice norocul din cer decât dacă mă numesc fată de bani gata.

Iar...

2009-11-01T20:45:00.001+02:00

A mai trecut o săptămână, dragul meu,
De când mi-ai omorât
şi timp, şi gânduri proprii;
mă dezintegrez la căldură
ca un metal maleabil
şi-alunec pe podea.

Azi tot ce vreau este să plâng
şi să mă-ntind în pat
c-o cană de cacao caldă
şi-o pătură pufoasă
scriind sub raza luminoasă
a lămpii vechi de la bunica-
un gaz ce arde molcom cu flacără albastră.

Iar se dilată timpul, dragul meu...

Dragii mei cititori,

2009-10-31T12:27:00.007+02:00

Pentru ca nu am putut sa stau indiferenta si pentru ca este atat de extraordinar prin ceea ce face, tin neaparat sa vi-l prezint pe omul care a reusit sa realizeze asta. Tin sa spun ca am fost extrem de sceptica in ceea ce-l priveste pe realizator.Veti intelege de ce.
Revista lui se adreseaza tinerilor, acopera o gama extrem de larga de subiecte si le trateaza pe cat de competent posibil. Am rasfoit-o prima data crezand cu superficialitate ca nu se merita. Mi-a placut estetica. Arata extrem de bine: asezarea in pagina, fotografii si text: toate sunt extrem de bine proportionate. Am mai vazut cateva reviste dar asta le surclaseaza din prima pagina. Clasic cu elemente moderniste, iese in evidenta prin stil. Superb! Nu pot spune altceva decat ca imi place la nebunie si va invit sa vizitati revista ONIX.

Migratia inteligentei continua

2009-10-30T20:25:00.003+02:00

articol publicat in data de 29.09.09, in Ziarul de Vrancea;am uitat sa-l postez.

În ultimii ani din ce în ce mai multi tineri pleaca în strainatate pentru a studia la universitati de prestigiu, recunoscute în întreaga lume pentru calitatea învatamintului.
Ministerul sprijina aceste initiative datorita influentei benefice pe care o au asupra mentalitatii tinerilor. La tirgul de universitati din acest an, sloganul RIUF avea o forma asemanatoare acesteia: ”Pleaca. Învata. Întoarce-te. Schimba!”. Rareori studentii se întorc. Si de altfel, de ce s-ar întoarce avind în vedere ca se descurca financiar?
Exista doua posibilitati: prima consta în puterea parintilor de a plati studiile copiilor (mai mult de trei mii de lire pe an), sau admiterea cu o bursa care sa le plateasca întreaga suma (exista burse care acopera doar jumatate din costuri, sau chiar mai putin). Chiar si asa, cu bani sau fara, liceenii îsi depun dosarele înca de pe acum pentru anul 2010.
Multi dintre cei admisi dar fara posibilitati materiale reusesc sa se întretina lucrind part-time, dupa terminarea orelor de curs. Se stie faptul ca românul face orice.
Cum se descurca studentii nostri vrinceni, cum privesc ei aceasta situatie si ce planuri au în viitorul apropiat? Pentru a afla raspunsurile mi-am intervievat citiva colegi din liceu. Printre acestia se afla trei dintre cei mai buni elevi vrinceni, trei tineri cu perspective radicale asupra viitorului lor, trei tineri care debordeaza de seriozitate si profesionalism. Asta nu o spun eu, ci premiile pe care fiecare dintre ei le cistiga sistematic. Prima persoana, Ioana Alexandru, cu nenumarate premii la concursuri nationale si internationale de literatura, considera emigrarea tinerilor justificata deoarece, spune ea, avem „profesori dezinteresati, nemotivati, care nu îsi dau interesul pentru elevii lor.” Ioana spune „Chiar daca se maresc salariile, nu se modifica cu nimic sistemul de predare.”. Ioana vrea sa faca facultatea în România dar, adauga ca „nu ramin datorita profesionalismului profesorilor universitari ci datorita unor aspecte personale”. I-ar placea totusi, sa faca masteratul în strainatate.
Mihai Munteanu este, probabil, unul dintre tinerii maturi de clasa a Xl-a care stiu exact ce le place si lucreaza din greu pentru a obtine rezultate exceptionale. A participat doi ani consecutiv la concursul de matematica „Al. Myller” si s-a întors cu premiile doi si trei. De la concursul de matematica- fizica „Vr. Procopiu” s-a întors cu o mentiune si cu premiul întii. Are în acest moment cam treizeci de premii la concursuri din aceeasi ramura a stiintei.
El sustine ca e un lucru bun daca elevii pleaca pentru a învata însa important e „sa nu-si uite tara”, dupa principiul ramin român mai presus de toate. Spune ca dupa ce termina liceul pleaca, cel mai probabil la una din universitatile Oxford, Edinburgh sau Princeton. Ar ramine aici numai daca, printr-o ironie a sortii, nu ar fi acceptat sau nu ar putea parasi tara.
Theodor Istrate are aproape zece premii la concursuri de matematica-fizica. Printre acestea se numara o mentiune si o medalie de argint la olimpiada nationala de fizica, doua mentiuni Evrika pentru fizica si premiul trei la Concursul National „Vr. Procopiu”. Ca si Mihai, strainatatea e singura solutie deoarece „sistemul universitar din România este vechi si nu ofera toate posibilitatile. Am avut zeci de ani educatie comunista si nu s-a pus pret pe adevaratul sistem educational.” Ioana adauga „ ei au universitati mult mai bine dotate, mai ales în domeniul cercetarii.” Acesta este motivul care l-a determinat pe Mihai sa spuna ca „Institutul de Matematica nu e suficient de bun pentru cei care vor sa faca studii la un alt nivel.”
Ioana pune degetul pe rana : „Oamenii competenti nu sint motivati de salarii,avem profesori slab pregatiti sau fara cunostinte de pedagogie si astfel se realizeaza fenomenul migratiei inteligentei”- profesorii pleaca, elevii de ce ar ramine?
Mihai nu da vina pe profesori ci, din contra, pe elevi spunind ca „gradul de seriozitate al elevilor este scazut si nu vor sa învete; mai degraba ar da bani pentru o diploma. Daca apar universitati ca „Spiru Haret” nu se merita sa ramâi.”
Referitor la bani dati pe diplome, se stie deja ca diploma e diploma si ca depinde de angajator daca se uita daca ai fost la o universitate particulara sau daca ai tras din greu la una de stat. Oricine îti poate lua locul, cu toate ca tu poate esti mai calificat decit respectivul. „Ar trebui eliminate pilele, nepotismul si profesorii ar trebui evaluati sistematic.” adauga Ioana.
Ce îi motiveaza sa învete în alte tari? „Îmi va fi apreciata munca, valoarea si voi avea un salariu bun. Si, în plus, ma atrage civilizatia straina.”- spune Theodor. El mai spune si ca ar trebui schimbata mentalitatea oamenilor.
Majoritatea vor sa dea teste de competenta lingvistica precum Cambridge ori TOEFL. Ioana l-a luat deja cu nota maxima.
Theodor sustine ca toate concursurile si olimpiadele constituie un atu. El îsi doreste sa mearga la universitatile din Edinburgh sau Zurich- atitudine de asteptat, de altfel, deoarece si sora lui, Carmen Istrate este acum în Anglia, facind masteratul la Oxford cu o bursa integrala de treisprezece mii de lire pe an. Coca-Cola ofera doua burse pentru estul si sud-estul Europei iar Carmen este o eleva exceptionala care a reusit sa cistige lupta pentru una dintre ele. Înainte a fost acceptata la Cambridge dar, neavind posibilitati materiale care sa-i permita sa se descurce, a renuntat si apoi s-a dus la Edinburgh.
Daca s-ar întoarce? Ei bine... asa cum am mai scris, nu exista posibilitatea asta. Ioana da un raspuns extrem de graitor. Singurul motiv care ar face-o sa vina :” doar sa sufar de vreo depresie” si zimbeste cu subînteles.
Cu totii îi admiram pentru munca depusa din pura initiativa, pentru faptul ca nu chiulesc de la scoala pentru a sta prin baruri (nu ca ne-ar lasa cumva domnul director Noana...) pentru faptul ca ne demonstreaza constant ca a fi român e o mindrie si pentru faptul ca sint vrinceni de-ai nostri.
Sint absolut convinsa ca vom mai auzi de ei, sint absolut convinsa ca oameni ca ei vor ridica România la nivelul unei tari educate si ca vor face multe. Nu vreau însa, sa aud asta din presa britanica, germana sau franceza înainte sa o aud din gura unui jurnalist român.
Ar fi ideal daca si în tarisoara noastra s-ar ridica un institut îndeajuns de competent în care si viitorii studenti fara posibilitati materiale sa poata învata fara sa-si sileasca parintii sa-si vinda cine stie ce obiecte sau sa faca împrumuturi de sute de milioane.
Trebuie sa tinem cont ca sint elevi care vin la scoala cu doi lei pe zi si pentru care pina si drumul la Bucuresti pentru a se înscrie la facultate este o suma extrem de importanta. Vorbim, de altfel, de sume colosale- mai ales la medicina - si de cistiguri nesemnificative dupa terminarea studiilor.
De ce toate astea cind se poate mai bine?

Scurta istorie a parului- selectie

2009-10-29T20:03:00.011+02:00

Podoaba capilara a fost si este considerata in unele parti ale lumii magica, datatoare de puteri.
In timpuri stravechi, inca de la legenda lui Samson, taierea parului reprezenta pierderea puterilor, aservirea, supunerea. Atata vreme cat Samson si-a pastrat parul, a fost puternic.
Atunci cand parul unui om era taiat impotriva vointei sale, acesta resimtea gestul ca pe un semn al servitutii ori alienarii. Mai mult, dupa cel de-al doilea razboi mondial, frantuzoaicele care au avut legatura cu nemtii au fost tunse in piata publica pentru a fi recunoscute si dispretuite de toata lumea.
Francezilor le era interzisa taierea podoabei capilare pentru ca insemna renuntarea la tron.
Au existat odata doi frati:Clotaire si Chidebert care au vrut sa puna mana pe tronul fratelui lor Clodomir, care tocmai murise. S-au certat si, pana la urma, au ajuns in fata bunicii lor, supusi la judecata din timpul acela: bunica a fost pusa sa aleaga intre viata nepotilor ei sau tunsul lor. Mandra, bunica a preferat sa-i vada morti.
In Cambodgia, Malaiezia si Polinezia exista credinta ca in cap exista un spirit pe care nu trebuie sa il deranjezi, deci nu trebuie sa tai parul. De altfel, tot aici, atingerea capului unei persoane este o grava ofensa, chiar atingerea propriului cap facandu-se dupa anumite reguli.
Parul lung si despletit era asimilat ploii si se spunea ca sirenele starnesc furtuni atunci cand se piaptana
La fel, in Evul Mediu se spunea ca parul era adunat cu un pieptene si lasat sa cada cu precautie deoarece poate provoca ploaie cu grindina.
Apostolul Pavel le cerea femeilor sa se acopere in timpul serviciului divin pe motiv ca i-ar deranja pe ingeri, care participa si ei la slujba.
In ebraica parul inseamna "sear" si prin omonimul sau "saar" care inseamna teama, infiorare in fata sacrului, s-a dedus expresia "a se face parul maciuca" deoarece atunci cand te cuprinde frica, firele tale de par cauta o informatie salvatoare. Animalele procedeaza la fel. Sa nu uitam de pisica cum isi masoara locul prin care poate trece:isi introduce capul in respectivul orificiu si daca mustatile nu-i ating marginile locului, atunci, cu siguranta, poate trece.
Se spune ca barbatii cu pilozitate abundenta ar fi mai inteligenti decat ceilalti, studiu realizat in 22 de ani.(hmmm... cred ca pot contesta foarte usor pentru ca nu are nici o relevanta.)
Pieptanaturile tin cont de moda astfel incat cei care sunt interesati de ceva iesit din comun ar trebui sa-si indrepte atentia catre triburile din Africa apuseana, unde este o adevarata sculptura. Parul se intareste cu lut si cu grasimi animale. Aceste monumente sunt suntinute de schelete vegetale si impodobite cu melci kauri, ornamente de arama, pene, margele, nasturi...
De altfel, din cauza statutului social, perucherii construiau peruci din ce in ce mai inalte, in conformitate cu rangul. Pentru civilizatia chineza, femeile maritate trebuiau rase deasupra fruntii.
Astazi lumea e din ce in ce mai suprprinzatoare. Sunt traditionalisti care isi pastreaza obiceiurile, de exemplu, pentru musulmani lungimea parului e extrem de importanta, dar sunt si oameni care se rad pentru a-si tatua scalpul.
Cam atat astazi...
Ba nu...Am uitat sa va spun ceva. Ati auzit de tatuaj direct pe inima? Ei bine... Se pare ca se poate. Cu toate ca iubita ta nu o sa-ti vada niciodat tatuajul, vor fi cativa fotografi care te vor poza in timp ce te tatueaza. Daca mai apuci sa te bucuri dupa de viata...

2009-10-27T20:04:00.004+02:00

Mie imi e greu sa vorbesc de superficialitate, de non-valori, de idealuri sau de moartea lor, de viata mea, de viata noastra, de ceea ce a fost sau de ceea ce ar fi putut fi.
Am inceput simplu, dragule, pentru ca si tu sa intelegi cumva ce am vrut sa spun. Mereu te plangi ca sunt de neinteles.
Am reactionat mai simplu ca de obicei pentru ca sunt plictisita de mine. Da, intr-adevar, am mai primit un an. Astazi implinesc 30 de ani. Am evoluat, ce-i drept. Prin fracturarea timpului meu, m-am ranit standu-mi alaturi intr-un complex de stari febrile de nebunie. Nebunie lucida, in care nimicurile tale sunt totul pentru mine. Culoarea, gandul, inflexiunea vocii, ezitarea ei, intentia mea de a te atinge...nimicuri pentru tine.
Nu fac reprosuri- vorbesc cu calm. Nu am facut niciodata reprosuri decat parintilor. Cred cu tarie in zicala aceea ca toti copii au pretentii ciudate de la parintii lor. Imi amitesc ce mandra eram cand imi venea tata la sedinte. Era un ditamai omul, cu ton sever, figura impunatoare...cred ca din cauza lui au inceput sa-mi placa oamenii cu caracter puternic-asa, ca tine.
Da, prietena mea draga, s-ar putea sa fie nevoie de un dictionar pentru a ma intelege pentru ca si pe mine ma depasesc uneori. tu stii mai bine, caci tu ma cunosti mai bine ca oricine: cred ca am nevoie de un dictionar pe care tu sa-l incepi a scrie, dar pe care sa nu mi-l dai niciodata sa-l citesc. Mi-e teama de sinucidere. Nu ma iubesc atat de mult precum s-a iubit Dorian Gray, dar gandurile mele s-ar putea sa fie otravite. S-ar putea sa incepi si tu sa mori incet, odata cu scrierea lui. S-ar putea sa renunti la el. Poti scrie prima pagina si lasa-l liber. Pentru un scriitor, prima pagina e cruciala, si, din nou, stii asta foarte bine.
O sa las asta neterminata. Nu o pot termina. Ramane prima pagina din opera nescrisa a personalitatii mele. Nu te intreba, tu, cititorule, ce am vrut sa spun. Nici eu nu stiu, pana la urma urmei. E doar o urma ambigua a gandului meu.

A feeling of country...

2009-10-21T18:24:00.005+03:00

Let me show you something! Look what I found! I discovered it today and I can't stop!
http://www.windowsmedia.com/radioui/home.aspx?g=country&culture=en-gb
Oh...and I love 50's fashion...with those tiny flowers and such beautiful patterns...

Mesaj important si urgent

2009-10-21T18:12:00.007+03:00

OK oameni buni, cum ar spune o colega de-a mea. Am o idee geniala prin care va puteti rascumpara pacatele de sarbatori. Cine vrea sa ma ajute intr-o campanie? Am glumit cu pacatele.
Serios acum: am nevoie de oameni cu suflet bun care sa ajute cativa copilasi. Ma voi duce intr-o scoala sa dau cateva lucruri copiilor de gradinita si celor din 1-4.
Ca si anul trecut cand am fost la copiii sinistrati, am nevoie de ajutorul vostru. Putin cate putin. Nu-mi trebuie o avere de la fiecare pentru ca nici eu nu-mi permit cine stie ce. Dar daca strangem mai multi si punem mana de la mana vom strange. Asa am facut si anul trecut. Am nevoie de ajutorul vostru dar, mai presus, exista cateva suflete care se bazeaza pe noi. Sunt copii saraci. Unul din ei a fost intrebat ce-si doreste de Craciun si el a rspuns: "O pereche de adidasi pentru fratele meu pentru ca nu are cu ce se incalta."
Haideti sa facem si anul acesta o minune pentru cativa copii care nu au nicio vina ca s-au nascut saraci si ca traiesc in tarisoara asta.
Banuti, obiecte, cu ce puteti fiecare, numai nu vreau sa aud de lucuri uzate.
Contactati-ma. cristina.roibu@gmail.com

Everyone asks me. Well...this is my little kinder.

2009-10-21T17:42:00.005+03:00

My sweet brother :*
forgot something: picture taken by a friend.

:)

2009-10-19T16:06:00.001+03:00

Am neeeeeet!

Teoria impiedicatului

2009-10-11T14:39:00.008+03:00

Se spune că atunci când te împiedici în faţa unei persoane pe care o placi înseamnă că ţi-ai găsit jumătatea. Nu ştiu dacă se aplică la mine. Pot să adaug un fapt. Acum doi anişori, pe când eram şi mai little kinder decât acum :p, mi-a plăcut teribil de mult de un coleg de liceu. Nimeni nu ştie asta. Eram atât de fericită când îl vedeam prin pauze, mai făceam câte un schimb de priviri…whatever… Nu am avut niciodată curajul să vorbesc cu o persoană care îmi place, ce să mai spun de agăţat. Aşa că mă mulţumeam să îl privesc. Până când am căzut în fund în faţa lui. În ploaie. Eram plină de apă şi-mi zburase şi umbrela odată cu căzătura mea. Şi pe vremea aceea aveam probleme cu genunchiul. A!!! Staţi că nu v-am spus istoria genunchiului! Atenţie!
Când am fost la Bârlad( pentru cei care nu ştiu- în tabăra de jurnalism) am jucat freesbee. Aveam de vreo doi ani probleme cu articulaţiile. Vară-mea râde de mine de fiecare dată spunând că e de la bătrâneţe. Şi, jucând freesbee, alergând pe teren (aici mama ar spune: tu ştii să alergi?) m-am lovit de un coordonator şi am intrat într-o maşină.( care era în stare de repaos) M-am ridicat, bineînţeles. Accidente se mai întâmplă. După două minute sar să prin discul şi cad buştean la pământ într-un strigăt. Jocul se întrerupe, toată lumea se adună în jurul meu, eu nervoasă urlu la ei să mă lase în pace că pot să mă ridic. (bine, nu eram nervoasă, eram isterică) Constat că mi-am sucit rotula. Din nou. Pentru cei care nu ştiu- da, chiar se întâmplă aşa ceva. Ar trebui să mă operez dar nu am timp acum. De murit nu mor.:))
Să revenim la băiatul din liceu. Puştiul începe să râdă însă eu nu mă puteam ridica. După ce mă forţez un pic reuşesc să ajung în clasă. Mi-a trecut într-o oră.
Am ajuns la concluzia că fiecare vorbă bătrânească are o esenţă pe care nu o prindem decât atunci când ne dăm cu capul de ea. Nu trebuie să cazi, cum am făcut eu. Poţi doar să te împiedici. Sau măcar să te agăţi de ceva în cădere.
În fine…aştept dezbatere pe tema asta şi întâmplări funny :))

Hai să începem cu Perhonen.:))

Cateva cuvinte

2009-10-11T14:39:00.007+03:00

Publicat in Ziarul de Vrancea

Fiecare are nevoie de un moment de linişte odată la câteva ore, are nevoie de o cană de ceai de tei, de o revistă cu care să îşi clătească ochii, de o muzică bună care să descreţească frunţile, de un filmuleţ de câteva minute cu temă amuzantă. Fiecare dintre noi are nevoie să privească cinci minute pe fereastră când scrie ceva sau când citeşte, are nevoie de o mică pauză atunci când e la serviciu. Suntem oameni şi avem preoblemele şi defectele noastre şi avem nevoie de cinci minute de acceptare. Avem nevoie să înţelegem şi să privim cu admiraţie lucrurile din jur pentru că suntem speciali şi merităm să ne luăm un minut de linişte odată la câteva ore.
Ar trebui să ne privim mai des de la depărtare, să ne separăm câteva secunde trupul de minte şi să ne analizăm. Cu toţii avem nevoie de o pauză în care să nu gândim lucruri negative. Mintea noastră nu e făcută să-ţi suporte criticile sau reproşurile pe care ţi le faci zilnic, reproşuri de tipul “ Aş fi putut să fac mai mult!”. Poate că da. Şi ce dacă? Gândul acesta te face să zâmbeşti? Nu. Mi s-a reproşat că zâmbesc şi că râd pe stradă. Recunosc, sunt vinovată, râd cam des. Aş putea să fac mai mult: aş putea să zburd. Gândul acesta mă face să zâmbesc? Da. Tu poţi să râzi? Da.
Mulţi dintre noi vor să impresioneze.Cu toţii vrem să facem o bună impresie, să fim admiraţi şi, de ce nu, invidiaţi. Depunem atâtea eforturi, suntem extrem de perseverenţi ne complicăm viaţa cu nimicuri, ca să afăm într-un sfârşit că nu se merita atâta caz pentru nimic. Trageţi aer în piept şi relaxaţi-vă. Degeaba ne grăbim. Tot acolo ajungem.
Momentul de linişte e un exerciţiu uşor de îndeplinit. Nu contează unde eşti, nu contează ce faci acum, închide ochii şi gândeşte-te la ce te binedispune. Închide ochii şi imaginează-ţi cel mai frumos lucru care ţi se poate întâmpla. Gândeşte-te la câte ai realizat până atunci şi nu te compara niciodată cu ceilalţi. Tu eşti tu, nu eşti “ceilalţi”. Asta e cea mai simplă metodă de a-ţi distruge stima de sine. Compară-te cu ceilalţi şi vei deveni cel mai nefericit om de pe pământ. Mi-a spus cineva că “oricum va exista cineva mai bun decât tine, oricât te-ai strădui.”.
Acceptă-te pe tine cu toată imperfecţiunea ta şi apoi acceptă-i şi pe ceilalţi. Acceptă ceea ce nu eşti şi nu-ţi stabili idealuri imposibile decât dacă nu cumva tu eşti incredibil de bun.
Lasă-ţi toate idealurile la o parte şi ascultă sfatul “Idealul meu secret e să găsesc un bebeluş sceptic şi încă nu am reuşit asta.” . Aţi văzut cât de simplă e viaţa unui copil? Mai ştiţi cât de simplă era viaţa voastră când eraţi copii şi alergaţi toată ziua jucându-vă şi nu se preocupa nimeni de colesterol sau glicemie? Azi aproape toată lumea e bolnavă: rinichi, diabet, stomac, stress, migrene şi cine mai ştie câte. Copiii vin în spitale cu diverse boli de parcă ar fi atât de normal ca un copil de opt ani să fie dependent de insulină sau să aibă început de ulcer. Părinţii sunt extrem de naturali când spun că şi-au pus copilul la dietă deoarece sunt supraponderali.
Aţi fost, bănuiesc, într-un sediu de plată ale impozitelor şi taxelor. Oameni vin şi anunţă bieţii funcţionari că nu mai pot plăti, de parcă ei ar avea vreo vină. Ei sunt angajaţi acolo. Ce să facă ei? Încet, încet ajunge cuţitul la os şi constată că nu mai pot face nimic şi că sunt dependenţi de bani. Eu asta învăţ de când m-am născut: că banul guvernează lumea şi cine nu se adaptează moare. Văzusem de curând o emisiune superbă care prezintă România altfel. Era vorba despre plata împrumuturilor la bancă şi despre faptul că românii noştri sunt extrem de conştiincioşi şi îşi plătesc tot. Normal - cei care îşi fac împrumuturi la bancă ştiu cum e să nu ai bani şi sunt conştienţi de consecinţe.
Lasă totul deoparte şi scoate-ţi albumele de poze; şterge-le de praf şi aminteşte-ţi, odată la câtva timp, cum era pe atunci. Nu înseamnă că trăieşti din amintiri. E doar un exerciţiu.
Aminteşte-ţi că viaţa ta e scurtă şi poate că mâine nu va fi ca azi. Poate că mâine nu mai ai posibilitatea care ţi s-a ivit azi. Acţionează în consecinţă, ia-ţi viaţa în mâini şi creează-ţi propriul rol şi propriile replici. Oricum eşti o păpuşă în mâinile unui păpuşar jucăuş. Măcar încerci ceva nou şi nu se poate să ai ceva de pierdut. Cel puţin tu ar trebui să te simţi împăcat şi mulţumit pentru că ai ieşit din rutină.
Bucură-te că ai pe cineva alături şi încearcă să acorzi mai mult timp prietenilor. Ei sunt cei care te fac să zâmbeşti.
Ignoră răutatea şi invidia. Întotdeauna va fi cineva care să te critice, aşa că acceptă critica fără să crâncneşti. Oricum nu vei schimba tu păreri şi nici nu vei schimba lumea.
Dă drumul muzicii şi dansează. Discută cu vecina, cu colegii: trăim într-o societate şi singuri nu răzbatem nici un milimetru. Avem nevoie unii de ceilalţi!

Minutul de meditatie

2009-10-11T14:38:00.002+03:00

De ceva timp încoace cred că încep să nu mă mai înţeleg cu mine. De ceva timp încoace gândesc cu celulele gliale în loc de neuroni( ştiu că nu se poate dar cu toţii ştiţi că sunt specială :D); nu mi s-a întâmplat niciodată să îmi pierd controlul, cu excepţia câtorva momente micuţe din care nu am reţinut nimic pentru că eram, ca de obicei, în stand-by. Toată lumea vorbeşte cu mine dar nu sunt niciodată atentă, mama îmi reproşează că o ignor prin casă, frate-miu mai are un pic şi sparge geamurile ca să îmi atragă atenţia. Am intrat într-o stare frumoasă de meditaţie din care se pare că rezultă momente frumoase. Profesoara mea de filozofie îmi spune că îi place că sunt analitică şi că îmi place să despic firul în patru. Extrem de interesant. Pornesc o meditaţie pe tema asta şi nu constat nimic pentru că mă scurtcircuitez.
Revenim la momente frumoase. Ei bine, datorită omuleţului de plastic am descoperit noile melodii Mika şi nu înţeleg de ce, dar nu prea mi se potrivesc cu integralele nenorocite de la mate. Serios acum, când fostul profesor de mate a spus că ar pune analiza doar la facultate, pentru cei pasionaţi, m-a pufnit râsul şi am zis că nu poate fi chiar aşa de rău. Într-adevăr, nu e aşa cum mi-am imaginat. E oribil, execrabil! Mie mi-a plăcut întotdeauna matematica( nu ştiu dacă am mai spus asta) cu toate că nu am avut întotdeauna rezultate excepţionale. Acum, însă, e altceva.
Hai să revenim la lucruri frumoase. În scurt timp va apărea un mic articol pe tema asta şi, ca de obicei, îl postez mai întâi aici ca să văd reacţiile lumii. Mi s-a spus că sunt prea optimistă. Ha,Ha! Extrem de interesant! Nu ştiu de ce joc teatru atât de bine cu toate că nici măcar nu intenţionez. Încerc să nu fiu superficială şi să nu dau impresii greşite. Încerc să-i analizez pe ceilalţi înainte să încep cu mine( asta ca să mă pun într-o lumină mai bună :D) şi când ajung la mine ajung să mă accept. Greu cu mine…
V-am spus că în fiecare zi car după mine un bileţel cu mesaje optimiste? De acolo mi se trage. Sunt trei mesaje superbe.
1.” Because she believed în herself, she doesn’t try to convince others.”
2.” Because she is content of herself she doesn’t need others approval.”
3.” Because she accepts herself, the whole world accepts her.”
E… what do you think?
Pentru Diana, dacă mai citeşte blogul meu ( nici o problemă, mă voi îngriji eu de asta :))), răspunsul la întrebarea pe care mi-ai pus-o prin luna mai e simplu: nu gândesc optimist. Mă autoconving. E fenomenal să devii mitoman într-o mică măsură şi să ajungi să crezi în minciunile tale. Mie mi-au dat încredere în mine. Există cineva care poate confirma:D.
Până data viitoare, citiţi poezia anterioară.

Viziuni

2009-10-06T14:43:00.002+03:00

Pentru un bun prieten.

Stă aşezată turceşte pe vaporii unui nor pufos
Se întinde graţios
după ochii lui ca smoala
uscată de lumina soarelui intens,
asemănaţi cu mieji de nucă
putrezi de atâta vreme.
Două emisfere negre, netede ca o fâşie
vintage- mătase brodată
lucrată
cu îndemânarea atingerii timpului
ca o stâncă măcinată la o râşniţă veche de cafea
braziliană.
Atinge pleoapele roz şi simte tatuajul chipului lui
schiţat cu ace infectate.
Ochii lui umflaţi de plâns te fac să zâmbeşti.
Pare-o umbră-ndepărtată ce-n suspine
artificiale
impresionează prin gravitate. Teatru ieftin privit de sus
de o spectatoare, pentru o spectatoare
sătulă de ochi-i negri şi de puroiul putred ce-i curge din pleoape.

Despre ce ma deranjeaza si de fapt, despre nimic

2009-08-24T10:57:00.000+03:00

Încerc să nu gândesc. Am ajuns la concluzia că e fantastic să nu gândeşti. Să spui clişee şi să nu te intereseze dacă nu cumva cei din jurul tău cred că eşti prost. Când eşti prost nu ştii cum să te defineşti. Aşa că te crezi special. Atât de special încât încerci să le arăţi şi celorlaţi prin ce eşti tu special: prin non-gândire. Şi devii un fel de paradigmă pe care puştii o iau drept model: “ia uite, aşa vreau eu să fiu când voi fi mare”. Pentru că dai impresia că ştii tot. Şi, culmea, convingi!
Da, adevărul e că e fantastic să te doară în cur de toţi şi să trăieşti toată viaţa pe “sistem turbo”-cum am auzit la un copilaş de zece ani- şi să faci sex ca o maşină de cusut –cum zicea domnul Marius Tucă-pe care, sincer, îl admir. De ce? Două motive:
1-şi-a crescut doi copii singur. Ca femeie nu ţi se mai pare ceva neobişnuit, dar când vezi un bărbat care are o asemenea mână de fier, începe să te roadă cazurile în care mamele nenorocite îşi abandonează copiii prin tomberoane. Se spune că femeile au instinct matern. Când a stat cele 11 minute nu s-a gândit că nu are cu ce să-l hrănească? Abstinenţă mămică!!! Fă o pauză şi reîncepe activitatea după menopauză! Să revin la domnul Marius Tucă.
2- pentru că într-o vreme în care cenzura se impunea ca metodă obligatorie în televiziune, domnul a făcut abstracţie şi şi-a păstrat stilul. După ’90 a început să se dezlănţuie. Şi e un om fascinant! Doar că nu mi-a dovedit cât de inteligent e. Dar, mie îmi ajunge cât am văzut. Am văzut că e om, şi încă unul cu principii.Nu ştiu dacă mi-ar mai plăcea dacă l-aş descoperi mai mult. Aşa cum spunea un tip deştept: “hai să nu descoperim putreziciunea din fiecare- nu ştim dacă o vom accepta”.
A-propos de tipi deştepţi. Mă simt excelent. Cât am fost în tabăra de jurnalism am descoperit aproximativ cinci tipi inteligenţi, cu idei originale, cu curaj în a înfrunta ideile lor şi pe ale altora. Am descoperit, în schimb, tipe care mi-au ascuţit simţul umorului. Vorba lui Perhonen: în vremurile aste şi eu sunt “misogină”( pentru cei care nu ştiau, o femeie nu poate fi misogină- acest drept le este întru totul atribuit sexului opus). Vorbeam de Camil Petrescu şi eu spuneam că e mult prea misogin. Am ajuns amândouă la concluzia că a avut parte de tipe din tipologia anterioară.
Şi vreau să-mi felicit un amic pentru faptul că a luat la engleză-norvegiană la Cluj. Să sperăm că iei cu bursă!:) Ştiam eu că eşti deştept!Încerc pe cât posibil să îmi aleg prietenii după inteligenţă, nu după frumuseţe, cum spunea Oscar Wilde. Nu am duşmani, nu cred în asemenea tâmpenii. De ce aş vrea să-mi ţin persoanele care-mi vor răul lângă mine? De ce aş vrea să fie inteligenţi? De ce aş vrea să existe?
A! Mi-am amintit ceva! Cine a mai citit Adela lui Ibrăileanu? E ultima pe care am citit-o. Fascinant! Nu o voi povesti. Voi spune doar că m-aş fi aşteptat la un final happy. Nu mă aşteptam ca ea să plece. Cartea, însă, o clasez pe primele zece cele mai bune. Nu are un subiect ieşit din comun cum văd pe la Kafka, însă maniera de a scrie atrage prin simplitate. Descrierile lui sunt simpliste, cu încărcătură emoţională. Dacă ştie cineva povestea care l-a determinat să scrie Adela, rog să-mi spună. Ar mai fi o informaţie de adăugat la cultura mea generală.
Ce am mai citit în ultimul timp? Poezii de D. Anghel. Viziunea lui romantică tinde spre modernism într-o epocă în care originalismul se lupta cu Eminescu. Voi cita o parte din poezia “Lunei”, poezie nepublicată în volum care s-a remarcat prin modernitatea ritmului.
“Lună de sus
Ce mă plângi, cernându-ţi luminile prin aer,
Când ştii că ea-i departe,
Că s-a dus,
Şi nu mă laşi să-mi torc a mele visuri moarte,
Pe-a durerilor trist caer,
Lunei!
Nu mă mai plânge, cernându-ţi luminile prin aer,
Că-mi faci rău…şi-mi pare că aud al morţii colopot cum sună
Şi dacă n-ai milă, trimete mai bine o rază să mă-ngheţi
Pe veci, şi rupe firul ce toarce pe caer
Povestea tristei mele vieţi.”
Ce voi mai citi? Mai am “Orbitor” şi “Roşu şi negru”. Nu ştiu cu ce să încep. Depinde de moment. Cred că voi citi recomandările din prefaţă şi apoi voi decide.
Nu am citit foarte mult în vacanţă. Abia am ajuns la 1500 de pagini. Ceea ce e puţin. Mă mulţumesc cu faptul că sunt cărţi bune,nu de tipul reviste ca Twilight. Am citit Twilight, dacă nu mă înşel cred că o am trecută la cărţi favorite pe blog. Dar nu prea mai contează ce am scris acolo. Primul volum e, într-adevăr captivant. Apoi, ceva se rupe. Îi dispare talentul lui St. Meyer.
A, şi nu mai spun că trebuie să termin “Gone with the wind”. Trebuie să o iau din nou de la bibliotecă. Dacă ştie cineva despre ce război e vorba în cartea aceea, îl rog, din nou, să-mi explice.
Mai are cineva recomandări? Vreau să mai citesc dar nu ştiu ce.
Pentru cei interesaţi: s-au deschis toate sediile bibliotecii judeţene în afară de sala de împrumut. Ştiu că aveam colegi care aveau nevoie de sala de lectură. E deschisă.
Până data viitoare, când voi pune din nou literatură, creaţi-mi şi mie o listă cu cărţi pe care trebuie să le citesc. Nu-mi daţi top 100, vă rog, ci cărţi pe care voi le consideraţi bune sau foarte bune.:D

Am ucis cu sange fierbinte

2009-08-24T10:42:00.001+03:00

Te strâng în braţe,simt cum tremuri,
Îţi văd mâna mângâindu-mi obrazul
Apoi cu degetele învârtindu-mi părul
Ca pe-un covor din ramuri arămii, de toamnă,
Vrei să ameţesc. Nu reuşeşti.
Mă împiedic de tine

Şi cad în gol. Sau poate deja eram acolo.
De când, în faţa terasei goale,
M-am aşezat alături de mine.
M-am regăsit acolo unde nu credeam să fiu vreodată.
Am privit lumina lunii într-o Sâmbătă
Liniştită, pe marginea unei sticle de vin
Dulce. Atât de dulce încât m-am îmbătat
Şi mi-am simţit stomacul plin
De aer; şi inima trăgând de spaţiile intercostale-
Am văzut-o ieşind afară şi explodând în milioane de artificii.
Atât de albe, cu figuri zâmbind la lumina difuză a lunii din ochii tăi.

Te-ai uitat la mine dar nu ai fi putut înţelege că eu eram
Aceea. Nu ai fi-nţeles decât mult mai târziu
Sau poate niciodată,
De ce te-am târât pentru un scurt timp în faţa ferestrei goale
Din camera mea, şi de ce cu gesturi stângace,
Am început să îţi dezbrac gândurile şi să le mângâi.
M-am regăsit acolo unde nu credeam să fiu vreodată.

Nu mă vei cunoaşte poate niciodată.
Nici nu-ţi cer nimic. Nu vreau nimic.
Am totul în proporţii egale.
Am reuşit să fac o inimă din bucăţele. O zi mi-a trebuit.
Ca meşterul Manole în faţa unei mănăstiri de piatră
Te voi sacrifica şi îngropa acolo avându-te pe conştiinţă.

Acum te las să mă ameţeşti mai mult
Într-un cerc de fluturi albi, jucându-te cu părul meu şi sărutându-mă
În lumina lunii. Tu nu ştii că mâine vei fi îngropat
În cimitirul vieţii mele.
Iartă-mă…

File de jurnal -partea l

2009-07-28T12:39:00.006+03:00

O văzu în colţul străzii, bându-şi cafeaua liniştită, cu un pix în mână,concentrată asupra foii din faţa ei, dar, paradoxal, părea distrasă de un gând venit aievea, care o făcea să surâdă.
Ochii săi migdalaţi, negri, erau uimitori prin însăşi simplitatea cu care au fost învăţaţi să privească lumea. Erau deschişi şi temători. Lumina cădea pe chipul ei din partea stângă astfel că tenul ei măsliniu contrasta atât de puternic cu lumina reflectată pe coala albă; devenise aproape imposibil de crezut că soarele răsărise doar de câteva ore.
Era momentul prielnic pentru a surprinde agitaţia marelui oraş. Bucureştiul era, fără îndoială, cel mai variat oraş de care avusese parte vreodată şi despre asta se străduia să scrie. Se străduia să scrie de fapt, de câteva ore. Ca în multe alte zile ale existenţei sale, se trezise în mijlocul nopţii cu o idee atât de fixată pe subiectul nuvelei sale încât ideile îi fulgerau mintea ca un şir de diapozitive cu imagini luate la întâmplare, într-o viteză atât de fulminantă încât nu reuşea să scrie cu viteza cu care rostea. Se părea că degetele sale erau mai adormite decât era creierul ei. Acum se străduia să le pună cap la cap.
Toată dimineaţa hoinărise pe străzi căutându-şi gândurile pierdute. Se aşezase, ca de obicei, pe băncuţa de lângă cireş, din parc, şi a scris cât a putut de mult.
Nu îşi dăduse seama, dar era în pijamale. O fiinţă nepământeană îşi dezvăluia o parte in viaţa ei. Nu era prima dată. Fusese de multe ori târâtă în scandaluri publice în care ea nu avea nici o vină. Fusese doar persoana care se aflase de cele mai multe ori unde nu trebuie, spunând ce nu trebuie, acţionând în consecinţă, ca urmare a firii sale explozive şi ca urmare a vocabularului său dezvoltat.
O şuviţă buclată îi căzu pe foaie şi o îndepărtă cu o simplă atingere. Gesturile sale nobile dezvăluiau cultura pe care Nietzche o numea în cartea sa, “Despre bine şi rău”.
O lentoare intenţionată punea stăpânire pe mâinile sale şi hotărî să-şi bea cafeaua şi apoi să se apuce din nou de scris. Patronul cafenelei era obişnuit cu şederile ei lungi în localul său, uneori necumpărând decât o cafea şi câteva cornuri. Dar, fiindcă avea o slăbiciune faţă de frumuseţea cu care era înzestrată şi, cunoscând-o de ani, îi permitea să stea cât dorea, ba chiar îi rezervase un colţ special, de unde putea supraveghea freamătul lumii , se putea agăţa de singurul cireş din preajma unui local, simţindu-i florile, mirosindu-le, simţind prezenţa lor liniştitoare copleşind-o.

a doua parte

2009-07-28T12:39:00.004+03:00

El se ridică împingând scaunul de la masă şi ajunse lângă ea într-o clipită.
- Nu! Te implor! Ştiu că e vina mea! Nu ar fi trebuit să mă las copleşit. Totul e atât de diferit!
Bărbatul rămase fascinat în mijlocul drumului. Asemenea frumuseţe nu mai văzuse niciodată. Nu ştia ce să facă. Ştia că trebuie să ajungă la servici.
Se gândi să se aşeze la o masă alăturată şi să se comporte normal pentru a vedea dacă nu cumva aşteaptă pe cineva.
Nu putea să-şi facă curaj. Simţea cum i se înmoaie picioarele, cum Ea devine ancestrală pentru el, de parcă ar fi cunoscut-o de o viaţă. Nu ar fi avut nevoie decât să-şi readucă aminte numele ei, pentru ca sentimentele lui să revină la viaţă.
Fără să-şi dea seama, ajunse în faţa ei întrebând-o timorat, bâlbâindu-se:
-A-aşteptaţi p-pe cineva?
-Nu. răspunse ea fără să ridice ochii din foaie.
El nu ştiu de ce, dar răspunsul ei sună mai degrabă a refuz.
-Da. Aştept aici.spuse aşezându-se la o masă din faţa ei.
Ea reluă momentul de escapadă însă reveni în scurt timp la cele pământeşti. Observă că El o privea cu insistenţă. Era conştientă că nu putea să lucreze; îşi luă foile şi plecă.
El era revoltat. “Probabil că m-am făcut de râs…”. Nu era obişnuit cu astfel de scene de curtoazie. Pentru el, era nevoie doar să le arunce o privire plină de subînţelesuri şi gata. Dacă ar fi fost gheişă, ar fi fost excepţional.
“Nici nu s-a uitat la mine!”. Începu să alerge după ea dar…prea târziu. Întârziase şi la conferinţa la care era aşteptat . Nu-l mai interesa nimic. Se duse direct acasă pentru că nu avea chef să explice nimănui nimic. Îşi închise telefonul şi se aşeză să-şi viseze aleasa. Atât cât şi-o mai aducea aminte, după amănunte. Ştia că are unghii lungi, date doar cu lac, mai ştia că are părul lung, cu bucle negre, şi-i mai observase şi silueta zveltă, nici slabă, dar nici plinuţă, atât cât trebuie pentru ea.
A doua zi se duse la aceeaşi cafenea.
O găsi. Se hotărî să fie mai stăpân pe situaţie, cu voce fermă, spunându-i tare şi clar ca să înţeleagă mesajul.
-Vrei să bei o cafea cu mine?
Ridică privirea exasperată şi ţipă la el să o lase în pace. Îl acuză că o urmăreşte şi-i spuse că îl va acuza de hărţuire.
El începu să râdă zgomotos, ferm, cu vocalele calculate parcă, şi spuse:
-Dacă tot ai adus vorba, cred că nu mi-ar părea rău. De fapt, s-ar putea să fac asta.
Ea se ridică, mândră de pe scaun, îşi adună foile şi vru să plece.
De data asta, el nu mai aşteptă nimic, o luă în braţe şi o sărută încet, strecurându-şi mâna în părul ei. O ameţi.
-Nu, eu am ultimul cuvânt de spus.şopti el. Vreau să te mai văd. Mâine vin la aceeaşi oră, tot aici, chit că-mi pierd slujba. Şi, mi-au plăcut pijamalele tale. Poate mai am ocazia să te văd astfel.
-Probabil că nu.
El plecă.
Ea rămase în mijlocul localului cu foile împrăştiate pe masă. Era exact ceea ce-i trebuia în acel moment pentru nuvela ei.
Acasă se aşezase în pat şi termină ce avea de scris, cu o ardoare nemaiîntâlnită. Era mândră de ea. Îşi găsise în sfârşit o persoană care să o inspire.
Iar acea persoană era un necunoscut.Se hotărî să îl cunoască mai bine şi, nici ea neştiind bine de ce, următoarea zi era la aceeaşi masă aşteptându-l. Era doar curioasă.
El apăru şi se aşeză la masa din faţa ei.
-Te las să scrii. Se pare că eşti foarte preocupată. Îmi place să te văd concentrându-te asupra unei foi de hârtie, rupând, tăind, răzbunându-te pe o frază.
-Astăzi nu mi-am mai adus foile şi, în plus, nu pot scrie cu privirea ta aţintită asupra mea.spuse ea revoltată
-Păi, atunci nu scrie!
-Ce vrei?
-Nimic. Nu trebuie să ceri ceva pentru a fi mulţumit. Eu nu am cerut nimic şi, totuşi, există cineva care mă uimeşte de fiecare dată cu alegerile sale. Se pare că are cineva grijă de mine cu toate revoltele pe care le-am manifestat în ultimul timp.
-Eşti uşor de mulţumit.
-Nu chiar. Îmi plac lucrurile rezervate doar pentru mine. Sunt extrem de fascinante. De când m-am născut am ajuns la concluzia că moartea mamei mi-a adus mult noroc. Cu toate că mi-aş fi dorit-o aproape. Mi-ar fi fost de mare ajutor. Cel mai adesea nu ştiu cum să mă port cu restul persoanelor.
-Ar trebui să vină din propria-ţi minte o modalitate reprezentativă pentru a comunica cu ceilalţi.
-Ştiu să vorbesc cu clienţii mei pentru că asta se învaţă.
-Totul se învaţă.
-Probabil. Numai că eu nu am răbdare.
-Haide, totuşi, să facem cunoştinţă?
-Ca la grădiniţă?
-Nu, ca la 20 de ani.
-Nu-mi aduc aminte cum se făcea asta.
-Dar îţi aminteşti cum făceai cunoştinţă la grădiniţă… zâmbi şi începu să se joace cu degetele lui.
-Eu nu făceam cunoştinţă cu nimeni la grădiniţă. Nu puteam vorbi.
-De ce?
-Doamne, ce întrebare!!! Nu ştiu…
-Şi ce altceva nu mai puteai să faci?
Gesturile ei provocatoare îl tulburau. Constata că era atât de naturală în prezenţa lui în timp ce el se încurca în fiecare frază. Ochii ei se îngustau la fiecare întrebare cu subînţeles şi nu recunoştea nicicum dacă vroise de fapt să întrebe altceva. Era o atitudine copilăroasă. Simţea că îl cuprinde ameţeala dacă mai stă mult fără să răspundă. Ştia că ea şi-a dat seama de încurcătura lui dar nu ştia ce să spună şi cu cât adâncea mai mult tăcerea, cu atât mai mult îi era greu să vorbească.
- Aş vrea să pot să te fac să înţelegi, pe tine, om al literelor, că un om sociabil devine antisocial când întâlneşte o persoană ca tine.
- Nu cred că te-ai exprimat corect. Tu vrei să vorbeşti numai că nu poţi. Mi-ar plăcea extrem de mult să te determin să te apuci de scris.
- Nu pot scrie. Nu am putut niciodată.
- Oricine poate scrie. Uite. Poţi scrie aici tot ce te macină-dar asta numai dacă eu păţesc ceva!
Îi întinse o agendă neagră, fără date, cu o floare de lotus desenată pe ultima pagină. El o deschise şi costată cu surprindere că erau memoriile ei.
- Nu pot citi asta! Sunt ale tale!
- Poate vei avea vreodată şansa să le citeşti. Îţi permit să deschizi prima pagină pentru că e asemănătoare cu discuţia noastră.

“Îmi amintesc sunetul cald de pian care răsuna în încăperea luminată de lampa făcută de mine încă de când aveam opt anişori.Era din plastic roşu, cu un abajur confecţionat cu multă migală. Bunica mă învăţase să croşetez şi să cos. Abajurul era în întregime cu motive florale, tradiţionale. Un ciucuraş simpatic atârna într-o parte ca să ascundă găurica făcută de mine când m-am apucat de fumat.
Fratele meu avea un rol deosebit în construcţia lui. El i-a asigurat desenele pe dinăuntrul ei.Îi plăcea teribil de mult să deseneze. Mai ales pe pereţi. De data asta fusese certat pentru hobby-ul lui aşa că s-a răzbunat pe lampă .Nu şi-a dat seama că mesajul său va fi reflectat pe perete în momentul aprinderii lampei. Şi tare-au mai fost fericiţi părinţii…”

- Nu e deloc asemănătoare cu ceea ce am citit până acum scris de tine.
- Citeşti? În general, ce ţi-ar plăcea să citeşti?
- În general nu citesc. Am citit ce ai scris tu pentru că exista cineva care îţi citea fiecare apariţie şi te admira atât de mult încât mi-a insuflat şi mie pasiunea sa.
- Mama?
- O, nu. Fosta mea soţie. Dar nu îmi place să îi spun aşa. Pur şi simplu Cristina.
- Trebuie să fi fost o persoană drăguţă. Numai persoanele care au reuşit să impresioneze prin faptele lor în timpul vieţii sau prin însăşi existenţa lor pot rămâne în amintirea celor dragi. Prin lucruri bune şi prin felul lor de a fi.
Tiberiu se întinse peste masă şi îi sărută mâna.
- Tocmai i-ai adus un compliment unei femei care mi-a îmbogăţit viaţa acum câţiva ani.
- Ce i s-a întâmplat?
Între ei se aşternu tăcerea. El era mult prea ocupat cu amintirile sale care acum dădeau năvală peste sufletul său ; se modela ca o plastilină şi tristeţea îl cuprinse. Curând,chipul său se strâmbă de durere şi câteva lacrimi îi alunecară pe masă. Le şterse grăbit şi se ridică.
- Îmi pare rău.
- Pentru ce? întrebă ea grăbită, cu gândul că va pleca.
- Cred că ar fi mai bine să ne despărţim azi aici.
- Ce te face să crezi că voi mai reveni? Rana ta nu e încă închisă. Eu nu sunt psihologul tău. Nu te pot ajuta. Eu nu ştiu nici măcar cine sunt. Nu mă pot ajuta nici măcar pe mine. Nici nu înţeleg de ce am venit azi aici. A…şi încă ceva! Încă faci parte din mulţimea de persoane care se întorc atunci când încep să plângă. Eşti penibil! Ori plângi ori joci teatru!

a lll-a parte

2009-07-28T12:38:00.001+03:00

Partea a III-a

Acum ea se simţea vinovată că îl rănise. Până la urmă ea adusese în discuţie subiectul. Dar totul era ca un cerc vicios pentru ea fiindcă totul ducea către Cristina, care nu avusese timp să devină imperfectă. Cel mai probabil aveau o relaţie de doi- trei ani şi el încă o diviniza. Ori ar fi aflat acum totul de la el ori totul se ducea de râpă.
- Pentru că tot am început aşa, te-aş ruga să-mi povesteşti. Totul.
- E mult prea mult de spus.
- Povesteşte cât poţi. Atunci când amintirile sunt prea intense, opreşte-te.
El inspiră adânc şi începu să-şi roadă unghiile. Se uită adânc în ochii ei şi realiză că numai aşa putea trece peste trecut. Ea avea dreptate.
“M-am născut într-o familie bogată din cartierul Bucureştiului vechi- care atât de mult place vizitatorilor. Eu nu stăteam acolo pentru că ar fi fost vreun moft al părinţilor mei, ci pentru că acea casă ne aparţinea de sute de ani. E o casă veche, cu arhitectură impresionantă, ca oricare alta din perioada în care imitarea francezilor era obligatorie pentru a te menţine la nivelul nobilimii care pleca în străinătate. A fost o epocă în care familia mea a reuşit să se ridice atât de mult încât bunicul avea cea mai mare avere din România. Ca orice familie bogată, avea servitori. Una dintre servitoarele din casă era puţin mai arţăgoasă decât celelalte, ceea ce-i dădea o anumită autoritate. Era o femeie puternică, era o femeie care nu avea nevoie de nici o mustrare pentru că lucrul său era impecabil. Iar bunicul a vrut să o răsplătească. A chemat-o într-o zi la el în cameră şi a întrebat-o ce şi-ar putea dori. Primind atâta atenţie din partea stăpânului, îi destăinui cel mai mare vis al său: să poată avea o fetiţă. Ea era căsătorită de cel puţin douăzeci de ani şi dacă nu apuca să facă în acel an copil, era foarte probabil să nu mai facă niciodată. Soţul său era predestinat să moară de ciroză hepatică în acel an şi ea nu mai avea nici un scop pentru a trăi. Bunicul a fost mai mult decât încântat să îi îndeplinească dorinţa pentru că era cea mai frumoasă femeie din casa lui. Aşa că, aşa s-a născut mama. Bunicul s-a despărţit de prima soţie şi s-a căsătorit cu servitoarea, cu toate că era mai în vârstă decât el cu cinci ani. Era o tragedie în acea vreme să fie soţia mai mare decât soţul, atât în înălţime cât şi în ani. Bunica îndeplinea ambele condiţii. Nu te gândi că bunicul a rămas numai cu gândul la bunica. S-a dus mult mai departe. S-a împrietenit cu aproape toate cunoştinţele feminine şi, atât de mult lipsea de acasă încât bunica a hotărât divoţul. El a ameninţat că îşi reneagă fiica însă pe bunică nu a interesat-o. Provenea dintr-o familie săracă dar mândră; nu avea de gând să se înjosească. Cel puţin nu pentru un om atât de josnic, care mai avea încă trei copii din relaţii extraconjugale. Totuşi, bunicul a trecut toată averea pe numele mamei mele. O iubea mult prea mult pentru a o lăsa să fie doar o fiică de servitoare.
Aşa am ajuns eu să am tot ce îmi doresc. Nu era nevoie decât de un pas din picior şi toată lumea începea să alerge prin casă. Asta am făcut şi atunci când m-am întors acasă cu Cristina- o fată blondă, ochi căprui, un profil impresionant asemănat de cele mai multe ori cu o Cleopatra adaptată secolului XXl. Era mândră, de parcă moştenise un pic din mândria bunicii mele. Era, de altfel, modestă şi nu cerea niciodată mai mult decât ar fi putut primi. În general, atunci când cineva primeşte tot ceea ce ea ar fi putut obţine de pe urma căsătoriei cu mine, se produce un scurt colaps şi corpul se repune în funcţie cu ajutorul conştiinţei parvenirii. Ei bine, uneori mă întreb dacă nu cumva iubirea Cristinei nu a existat niciodată. Nu şi-a dorit niciodată un copil de la mine
Nu a avut nimeni nici o pretenţie de la ea, pentru că eu aveam destul. Mama dădea însă urme de parvenire. Îi era teamă că i se va fura averea pentru care nu mişcase un deget. Aşa că a început să o chinuie pe Cristina. Devenise, treptat, servitoarea ei. Eu nu ştiam nimic pentru că soţia mea era mult prea drăguţă să-mi spună că mama o decăzuse din drepturile cuvenite. Eu ajungeam seara acasă. Nu aveam timp de nimic.Îmi aduc, însă, aminte că am găsit-o odată într-o rochie ruptă, udă pe pântec, de parcă ar fi spălat tone de rufe. Ceea ce şi făcuse. Am aflat destul de târziu.
Între timp, tata renunţase pentru o vreme la afacerea lui- de la el am moştenit-o – şi îşi petrecea din ce în ce mai mult timp acasă. Asta m-a determinat să plec, o vreme , cu ea. Şi am pornit în Japonia pentru că acesta era visul ei. Să vadă civilizaţia lor. Am stat acolo jumătate de an. La întoarcere, Cristina mi-a împărtăşit dorinţa de a se angaja. Nu mi-a spus alt motiv decât că se plictiseşte. Am înţeles-o şi s-a angajat redactor la o revistă. Nu a vrut să o ajut financiar. Vroia să înceapă de jos.
Era frumoasă dar nu asta m-a atras la ea. Asta l-a atras pe tata.
A început prin a o pipăi atunci când trecea pe lângă ea. Nu mi-a spus. A notat totul într-un jurnal mizerabil pe care l-am citit atunci când am dat întâmplător de el prin casă. Am avut un şoc atât de puternic încât m-am repezit să-l omor pe tata. Şi-a cerut scuze însă nu am mai avut încredere în el. Am cumpărat în aceeaşi zi un apartament lângă serviciul ei, pentru a-i fi mai aproape. Nu i-am spus niciodată motivul, cum nu i-am spus nici că-i citisem notiţele. Mă simţeam josnic însă ştiam că dacă nu aş fi făcut-o, nu aş fi aflat. Câteva zile mai târziu, mi-a spus că e însărcinată. A fost un nou motiv de înspăimântare deoarece noi nu planificasem nimic şi era imposibil. Eu nu puteam face copii. Următorul meu gând s-a dus la tata, bineînţeles. Şi aveam dreptate. Am bănuit-o de infidelitate. Am acuzat-o, am dat-o afară din casă.”
Aici se opri. Nu mai putea vorbi. Se îneca cu propriile cuvinte. Maria era uimită dar îşi păstra calmul ireproşabil.
- Nu e nevoie. Te poţi opri.
- Am început, lasă-mă să termin.
Era nervos. Cuvintele îi ieşeau ca nişte şuierături printre dinţi.
“Ea nu a plâns, nu a ripostat, nu a făcut nimic. Aş fi preferat să mă biciuiască decât să mă privească aşa cum mă privea ea atunci când se enerva. Atunci mă scotea şi mai mult din sărite. Ceea ce m-a făcut să o lovesc. I-am dat o palmă şi apoi am vrut să mă răzbun. Am violat-o. Nu voi uita niciodată rochia ei plină de sânge. Era o rochiţă albă, cu floricele galbene. Transformasem copila ştiută de mine într-o bucată de metal: imobilă, rece, absentă. Nu am lăsat-o să plece. Mi-am cerut mii de scuze dar degeaba. Era total distrasă de alte gânduri. Ajunsesem să mă mulţumesc cu prezenţa ei absentă. Făcea parte din decorul zilnic. Nu făceam nimic pentru ea însă pentru mine conta cel mai mult serviciul. Eram acolo ziua şi cât puteam să stau noaptea. Nu era geloasă aşa că totul era perfect. Eu eram însă culmea geloziei. Încercam, totuşi, să mă stăpânesc.
În seara aceea Cristina avortă. Violul meu cauzase nenorocirea însă eu mă simţeam uimitor de fericit pentru că simţeam că am stârpit răul.Eram josnic.”
- A murit?
- Da. În aceeaşi seară. Complicaţii.
Maria se adânci într-o tăcere stânjenitoare.
- Cred că ar fi mai bine să plecăm. Cel puţin acum, cât mai putem. Vreau să-mi aşez gândurile.

a lV-a parte

2009-07-28T12:36:00.000+03:00

Se duse să-şi ia lenjeria de la spălătorie şi, apoi, se duse la librărie să vadă ce cărţi au mai apărut. Cumpără o carte de copii cu ilustraţii cu animale sălbatice şi cu butonaşe ascunse care cântă când presezi foaia.
Era foarte mândră de ea, cu toate că sarcina nedorită îi dădea dureri de cap. Acesta era motivul real pentru care plecase de la cafenea. O durea îngrozitor burta şi avea greţuri. Şi-a propus de mult să se ducă la un control dar termenul limită al cărţii îi făcea probleme. Nu avea nici o şansă să-şi continue cartea în ritmul acesta. Nici măcar nu-şi mai permitea să se surmeneze. Copilul putea avea de suferit de pe urma iresponsabilităţii ei.
Făcu o baie demnă de ea. Se răsfăţa pentru prima dată în ultimele zile. Îşi propusese să se răsfeţe măcar acum. Odată cu apariţia copilului urmau şi nopţile nedormite. Dar nu de tipul celor în care hoinărea prin cluburi şi se întorcea acasă cu sentimentul că doarme până la trei după amiaza. Acum urma un altfel de ritm.
Simţea bulele de săpun alunecându-i cald pe piele şi senzaţia plăcută de prospeţime o cuprinse. Acum mirosea a protocale şi crema cu miros de castravete îi gâdila nările. Fericită se băgă în pat.

El se opri la o florărie şi cumpără douăzeci şi unu de ghivece cu flori. Vroia să repare greşeala făcută. În noapte se află în faţa casei ei alături de o maşină de pompieri aşezând florile pe balcon în ordine crescătoare. În ultimul ghiveci puse un bilet şi plecă într-o linişte deplină.
“S-ar putea să arunci toate florile. Gândeşte-te la persoanele care nu au văzut niciodată o floare.
S-ar putea să arunci biletul. Gândeşte-te cât m-am străduit să-l scriu fără greşeli de ortografie.
S-ar putea să te întrebi cum am pus ghivecele. Nu-ţi bate capul cu amănunte.
S-ar putea să te întrebi cine sunt. Prefer să nu-ţi spun. Nu vreau să fiu dezamăgit.
S-ar putea să te întrebi de ce am făcut-o. Mai bine nu o face. Nici eu nu ştiu să răspund.”

Maria se trezi în mijlocul nopţii cu crampe. Simţea de parcă cineva i-ar înfige câte o mie de cuţite în fiecare ovar. Tresări şi puse mâna pe telefon, sunând la salvare.
În acea noapte pierdu sarcina.
Ziarele ţineau prima pagină, mândre de subiectul proaspăt.
După câteva zile îşi termină nuvela. Avusese destul timp. Dar cu ce preţ…
Simţi că o cuprinde ameţeala şi, pe patul de spital, abia îl observă întrând pe uşă cu un buchet de ghiocei. Erau atât de mulţi încât îşi dădu seama că nu mai văzuse niciodată atâţia. Adormi.
“Mă ţineam de bara balconului, şi m-am aplecat văzându-mi pruncul jos, strigându-mă. Am început să sar, disperată,crezând că poate mă vede.Vroiam să cobor. Mi-am văzut copilul râzând, cu acel râs cunoscut care mi-a rămas atât de bine întipărit în memorie…Râsul lui.
M-am urcat pe balcon şi am vrut să mă arunc. Părea atât de real…
Atunci, îngeraşul alb ce mi-a apărut în minte începu să se transforme încet, într-un diavol negru care râdea cu acelaşi glas. M-am dat înapoi şi, într-o clipită, căderea îmi păru atât de dulce, ca şi cum aş fi zburat lin, deasupra mea. M-am privit de sus şi m-am văzut slabă. Atât de slabă încât mi s-a părut normal să simt puternic frigul, răceala metalului din care era constituită uşa. Nu-mi mai amintesc nimic de atunci. Târziu, am început să înţeleg semnificaţia obscură a visului. Interpretarea lui ar suna astfel:
Mi-am visat astăzi toată familia întruchipată într-un copil. Mi-am visat tatăl ţipând la mine că nu mi-am terminat toată mâncarea din farfurie. Mi-am visat mama consolându-mă pentru ţipetele tatălui şi apoi i-am văzut, din nou, ca atunci când aveam unsprezece ani, certându-se şi aruncând unul în celălalt cu obiecte din bucătărie. M-am văzut ascunzându-mă din nou sub masa de la bucătărie şi l-am revăzut pe tata cum ridică masa şi cum mă aruncă în gol, pe fereastră. Am văzut-o apoi pe mama cum mă urmează în cădere şi cum ţipă spre mine să mă opresc ca să mă poată prinde.
Acel copil, totuşi, era copilul meu,sunt sigură, pentru că avea zâmbetul înfiorător al necunoscutului pe care l-am văzut de trei ori. Înfiorător sentiment, mai ales atunci când îl trăieşti într-o dimensiune atât de reală şi, totuşi, conştientizând că e doar o nouă fata Morgana care te ademeneşte şi te atrage cu o forţă nebănuită, dumnezeiască,storcându-te, epuizându-te, făcându-te să crezi că adevărul în care credeai până atunci e doar o altă pagină a ei .”

partea a V-a

2009-07-28T12:34:00.003+03:00

O asistentă o găsi pe jos, delirând, într-o baltă de sânge. O operară şi, după două zile se trezi la reanimare.
Îl văzu lângă ea, dormind. Ştia că a trecut prin multe, şi că şi-a luat cu el pretutindeni un scut de protecţie împotriva tuturor, prin însăşi duritatea expresiilor sale.Îi amintea izbitor de mult cu fratele ei.
Se întinse să îl atingă. Era convinsă că era chiar el. Aceiaşi ochi albaştri pe care îi reţinuse de prima dată, ochi cu cercuri concentrice verzi în jurul irisului negru. El era brunet, lucru care nu făcea altceva decât să accentueze trăsăturile-i ferme, absolut brutale. Se ridică din pat şi îl luă în braţe. Începu să plângă de fericire.
- Tu… tu eşti el… frăţiorul meu… ce bine că ai venit! Nu ştiu de ce toată lumea mi-a spus atunci că ai murit. Doar te-am văzut întotdeauna, chiar acum mi se pare că ai îmbătrânit cu câţiva ani.
- Maria! Nu sunt fratele tău!spuse Tiberiu înspăimântat.
- Da… Ce ai făcut tu oare de când te-am văzut ultima dată? Te dusesei la ţară, la bunici. Nu înţeleg, de ce îmi spunea toată lumea că te-ai înecat în lacul nostru? Ce ai făcut tu cât ai stat la ţară? Pe mama ai văzut-o? Ce face?
Tiberiu era peste măsură de uimit. Nu ştia ce să facă. Apăsă pe butonul de lângă patul ei, pentru a chema asistenta.
- Dar Monica? Nu am văzut-o de un car de ani! Tu te-ai mai dus la facultate?
- Maria! Trezeşte-te!
- De ce vrei tu să mă superi? Sunt trează şi te văd…
- Nu, Maria, nu sunt eu! Eu sunt străinul cu care te-ai întâlnit la cafenea.
- Ba nu!ţipă deodată ea. Ba nu! începu să se tragă de păr şi să sfâşie însetată perna.
Fulgii zburau prin cameră.
- Ba nu! Tu vrei să mă faci să plâng! De ce nu mă ajuţi să-mi recapăt memoria? De ce eşti rău cu mine? De ce nu cobori? Stai acolo, pe usturoiul acela, de parcă ai fi o vrăjitoare. Maria se uita în sus, pe fereastră.
Tiberiu o prinse de mână şi o ţintui în pat.
- De aici nu te mişti! De ce nu vine odată asistenta?
- Aici sunt. Am chemat deja doctorul. Ne aşteptam la asta.
- Şi când va fi bine?
- Mâine. Acum îi va fi administrat un sedativ. Mă tem că vizita dumneavoastră aici se sfârşeşte. Nici nu înţeleg cum s-a întâmplat de vi s-a permis accesul.
- Nici nu trebuie. Ştiţi, nu m-am înţeles niciodată cu persoanele îngâmfate. Nici nu cred că o voi face.
Medicul intră grăbit.
- Ia zi, de când e aşa?
- De vreo cinci minute. Dacă s-ar fi sinchisit şi asistenta ta să vină mai repede, cred că nu aş fi fost nevoit să o ţin cu forţa. Mă mir că a sedat-o. Mă mir că ştie să facă o injecţie!
- Atât de răutăcioasă a fost? Păi, mă voi gândi mai târziu la ea.
- Bogdane, pot sta şi în noaptea asta cu ea, nu?
- Normal că poţi. Vezi tu, rar mi se întâmplă să te văd îndrăgostit. De fapt, te-am mai văzut odată pe la cinci ani.
- E atât de evident?
- Tu nu ai venit nici măcar la înmormântarea Cristinei.
- A fost altă situaţie.
- Nu. A fost extrem de asemănătoare.

Dimineaţa se întindea molcomă peste ei, cuprinzând cu braţele sale leneşe întreaga omenire, păstrând însă, pentru cei doi, două raze speciale care luminau doar o parte de cameră. Cealaltă, în semiobscur, râdea, cu dinţii negri de mizerie pentru victoria diavolului. Curând, însă, raza de soare îşi făcu loc, cu coatele şi o împinse pe hidoasa întunecime într-un colţ, acolo unde-i era locul, urmând ca mai apoi să o nimicească.
Maria se trezi, cuprinsă de o inspiraţie desăvârşită, şi îşi luă caietul şi pixul şi începu din nou să scrie. Simţea că starea asta îi face atâta bine.
“Cred, uneori, că sufăr de o boală teribilă. Că ajunsă la medic îmi va spune să stau relaxată vreo câteva luni, atât cât mai am de trăit. Apoi mă văd undeva în insulele Maldive bând cocktail şi, îmbrăcată în costumul meu de înot, făcând poze subacvatice. Şi,bineînţeles, toată lumea făcându-mi pe plac.
Dar, astea sunt doar vise, aşa că de aici mi-a apărut antipatia faţă de oameni care vorbesc tare, ceasuri deşteptătoare sau sonerii ţipătoare de telefon. Cred că toţi îşi închipuie că sunt surdă. De fapt, cred că şeful meu e convins.
Dar nu sunt. Pur şi simplu mă relaxez visând cu ochii deschişi. De ce m-ar interesa că nu ştiu ce autor nu şi-a onorat termenul?
Bineînţeles că de faţă cu şeful meu nu îmi permit să visez. Cel puţin nu întotdeauna. El îmi permite să îl visez pentru că ştie că arată bine. De aceea, după ce mă pune să rezum şcolăreşte discuţia şi constată că nu am înţeles nimic, îmi lasă bileţele colorate după urgenţă cu sarcinile pe care trebuie să le îndeplinesc.
E singura persoană din editură care îmi place. Poate şi datorită faptului că arată ca Orlando Bloom…
Că tot a venit vorba de filme, mi-am închipuit întotdeauna că aş putea fi personajul negativ. Am încadrat personajele în trei tipologii şi am luat-o prin eliminare. “Neutră” nu am vrut să fiu. Ar echivala cu “fără importanţă”. Nici fata bună…Mult prea multă bunătate, dulcegărie, nevinovăţie…Ce se cred? Sfinţi? Nu i-am văzut niciodată fumând o ţigare. Eu fumez cel puţin două pachete pe zi chiar dacă s-au scumpit. Doar îmi permit! Primesc bani pentru visele mele. Ah, ce slujbă!
Colegele mele sunt nişte persoane foarte stresate. De servici, de copii, de soţ, de corpul lor…Mie îmi place corpul meu. Încă mai există bărbaţi care întorc capul după mine…Chiar dacă o fac doar în trafic atunci când lovesc vreo maşină…De obicei nu se întâmplă din vina mea. Mai am şi eu de reparat câte ceva la maşină…sau atunci când nu-mi place cum mi-a vopsit maşina şi nu vreau să dau alţi bani pe acelaşi lucru. Aşa că lovesc maşinile parcate neregulamentar şi apoi mă isterizez. Ar fi trebuit să mă duc la actorie…Dar, n-aş mai fi avut slujba asta genială! Şi nu mi-aş mai fi petrecut fiecare zi în Maldive.
Aş putea,într-adevăr, să mă plâng de mizeria de acasă. Mie îmi e ruşine că e casa mea şi de fiecare dată când îmi propun să fac curat, găsesc altceva de făcut. E un complot. Sunt sigură. De exemplu, vinerea trecută când era ziua în care trebuia să fac curăţenie generală, a venit Adriana, prietena mea, să mergem într-o campanie de ajutorare a copiilor săraci. Doar nu era să refuz! ”

partea a Vl-a

2009-07-28T12:34:00.001+03:00

Ridică capul din foaie şi observă că el era treaz ; o privea cu un zâmbet obosit.
- Nu ai vrut să mă deranjezi, nu?
- Nu. Sunt puţin cam somnoros. Sigur te simţi bine?
- Cred că da. De ce?
- Cum mă numesc?
- Tiberiu.
- De unde ştii?
- Am tras cu urechea.
Surâse încet.
- Dacă vrei, poţi veni să te aşezi lângă mine.
- Tentant, dar la statura mea nu prea cred că ar fi bine.
- Ei, haide. Aşa mă voi putea culca liniştită.
El se ridică de pe fotoliu şi se aşeză lângă ea, ţinându-i capul pe piept. Adormi.
Ea se ridică încet şi luă o seringă pe care o lăsase o asistentă neîndemânatică pe masă.
Se apropie tiptil de el şi începu să vorbească cu el, încet.
- Aşa, dormi. Dormi, ca şi cum asta te face fericit. Dormi lângă cea pe care ai crezut-o ca fiind sora ta. Dormi lângă cea pe care ai violat-o în somn acum câteva luni. Dormi cu încredere. Nu îţi voi face nimic. Dor te voi înţepa puţin. Să sperăm că vei muri din prima. Nu îmi place să fac treabă în zgomot.
Se aşeză lângă el şi îi înfipse seringa în picior.
El se trezi imediat şi începu să înjure. O văzu venind spre el.
- Stai liniştit. Nu vreau să-ţi fac nici un rău. Nu vreau decât să te adorm.
- Maria! O, doamne! Cine sunt eu, Maria?
- Cine? Frăţiorul meu.
- Maria! Sunt eu! Nu mă recunoşti?
- Ba da! Atât de dor mi-a fost de tine…
- Dacă mă iubeşti, de ce vrei să mă omori?
- Nu vreau să te omor.
Mâinile-i transpirate alunecară lângă corp şi căzu într-o inconştienţă totală.
Bogdan veni după jumătate de oră. Era două dimineaţa şi atmosfera infectă de spital începu să-i provoace greaţă.
- Nu mă aşteptam să rămâi atâta timp cu Maria.
- Nici eu. Aş lăsa-o mâine singură dar mi-e teamă. Încă o criză de-asta şi încep să mă înspăimânt.
- Era trează?
- Da. Cred că da. Nu ştiu. Îşi va reveni? Te rog, spune-mi sincer!
- Da. Doar că trebuie răbdare. Ai avut destulă. Ea nu are părinţi?
- Nu ştiu. Nici ea nu ştie.
- Cum adică?
- A avut un accident acum câtva timp şi de atunci nu-şi mai aminteşte nimic.
- Poate că odată ce va trece de depresie şi de starea asta de nebunie îşi va aminti.O rog pe Bya. E bine?
- Ce te face să crezi că ar veni soţia ta la o necunoscută?
- Bya e o persoană foarte bună. Doar că nu vă înţelegeţi.

Până dimineaţă Maria nu se mai trezi. Doar scâncea în somn şi se întindea după cineva. Era atât de nevinovată în somn. Atât de drăguţă. Cu buzele-i cărnoase, cerea un sărut. Tiberiu se abţinea să o atingă. Se abţinea să o privească.
Cum putea el să reziste?
Dimineaţa îl prinse, pentru a treia oară la rând, nemişcat în fotoliul din spitalul acela infect. Cu mintea vraişte, se plimba prin cameră când o auzi ţipând. Se trezise şi ţipa din toate puterile ei. Arunca cu pernele în jurul ei. Tiberiu se repezi să o prindă de mâini.
- Maria, te rog, opreşte-te! Te rog, spune-mi că ştii cine sunt. Te rog, spune-mi că îţi aminteşti tot.
- Ce să îmi amintesc?
- Cine eşti, cine sunt, unde locuieşti.
- Stai puţin, când am uitat?
- Dă-mi măcar un răspuns.
- Sunt Maria.
- Da, bine, câţi ani ai?
- Nu mai ştiu.
- Ai douăzeci şi unu de ani. Spune-mi ceva despre tine. Orice.
- Nu mai ştiu!
Maria începu să plângă.
- Ce caut eu aici? Cine eşti tu? suspina şi plângea înfundat în pernă.
El se apropie de ea şi o luă în braţe.
- Lasă-mă! Lasă-mă în pace!
- Te rog, nu sunt o persoană rea.
Maria începu să ţipe şi să arunce cu ce poate.
Tiberiu se duse la geam şi îl sună din nou pe Bogdan.
- Nu se poate să nu-şi mai amintească nimic, nu?
- Totul e posibil. Ştiinţa are şi ea limitele ei.
- Dar tu…tu o poţi face din nou normală,nu?
- Nu ştiu.
- Trebuie să plec. Nu mai pot rămâne aici. când vine Bya?
- Trebuia să ajungă.
liniştită păpuşi imaginare. Atât de inocentă şi, totuşi, atât de inconştientă.
Îi închise telefonul. Se uita la ea cum se legăna şi cum vorbea singură, numărând

Ultima parte

2009-07-28T12:32:00.000+03:00

- Uite câte păpuşi am eu! Uite, asta e cea mai frumoasă! E blondă, cu ochii verzi. Uite ce frumoase sunt fetiţele blonde. Dar mi se pare că s-a cam îngrăşat. Ei, fetiţo, parcă ţi-am spus că trebuie să rămâi schelet ca să fii fotomodel! Nu mai mânca atâta! Apa îngraşă, nu o mai bea! Ce ai în creier? Mere? Ţi-am spus că nu ai voie să mănânci mere! Vrei să îl ascunzi în creier şi să îl scoţi după ce plec eu? Ce fetiţă rea eşti tu! Ce zici?( Maria îşi punea păpuşa imaginară la ureche şi, cu ochii mari, galeşi, zâmbea) A, nu! Fratele meu e un om bun! Nu îţi face nimic! Te spun mamei! Nuuuu!!!
Începu să plângă şi să strângă himera la piept. Într-o clipită începu să râdă. Un râs împodmolit în accesele ei de sughiţ. Râdea cu lacrimi, puternic, de i se cutremura pieptul.
- Auzi! Schelet! Ha,ha! Ce amuzant!
Uşa se deschise şi, odată cu intrarea Byei, Tiberiu ieşi. Avea nevoie de un moment de relaxare. Lacrimile-i şiroiau pe faţă. O căuta de aproape un an şi acum, când o găsi, nu se putea opri din tremurat. Nu-i venea să creadă că nu îi mai aparţine. Îi aparţinea Lui, divinităţii.
Vroia să creadă că îşi mai aminte de vacanţa petrecută de ei când s-au întâlnit întâmplător într-un hotel. Îşi punea sute de întrebări: de la simpla “mă mai iubeşte?” până la “nu a fost cumva imaginaţia mea?”
A vrut să o uite, să treacă peste ruinele ce i-au rămas din castelul construit de ei. Un castel de stânci aşezat mult prea aproape de malul mării. Un castel care s-a dărâmat într-o clipită, din voia unei forţe pe care nu putea controla. O forţă care îl ghida, ca pe o marionetă în faţa unei vieţi pe care nu el a ales-o. O viaţă aparent atât de simplă…
Se duse din nou la cafenea şi se aşeză la aceeaşi masă. Ceru o cafea tare şi o foaie. Pix avea întotdeauna. Desenă schema veniturilor obţinute în ultimul timp şi constată că afacerea nu mai mergea de mult şi că ar fi cazul să o închidă şi să înceapă altceva.
Îl atrăgea incredibil de mult noua propunere a tatălui său. Mai ales că văzuse cum cursul valutar e în favoarea lui în ultimul timp; putea face lejer un împrumut şi să înceapă. Ceva îl împiedica, şi ştia exact ce. Condiţiile împrumutului nu îi erau favorabile. Acum îşi dorea să se retragă. Gândurile nu-i mai erau la munca sa. Îşi consumase jumătate de viaţă construind cel mai important lucru pentru orgoliul său de întreprinzător. Acum arunca jumătatea de viaţă pentru singurul lucru care-i fusese destinat, şi pe care,credea el că îl pierduse acum dintr-o prostie.
Plecă acasă, aruncând foaia pe stradă, la întâmplare. Făcu un duş şi se îmbrăcă frumos. Cu costumul pe care Cristina îl plăcuse atât de mult. Un costum simplu, de culoarea spicului copt. Nu îl accesoriză cu nimic. Uită să-şi ia pantofi şi plecă în picioarele goale pe stradă, spre biserică.
Se aşeză în genunchi, cu capul plecat şi nu rosti un cuvânt până la sosirea responsabilului cu închiderea ei.
Fu rugat să plece.
Se ridică şi se duse să sărute icoana Sfintei Filofteia, protectoarea ei încă de la naştere. Întotdeauna îi spusese că se aseamănă cu ea incredibil de mult.
După o oră era la spital şi începu să plângă pe braţul fetei care depindea acum, atât de mult de el. Bya nu mai era acolo de mult. Avea şi ea copii, un soţ, şi sute de scuze.
A doua zi, la acea biserică, se descoperi o icoană a Sfintei Filofteia care plânge.

El plângea. De câteva zile aşa îşi petrecea timpul.
Au chemat psihiatri, au chemat tot felul de specialişti. Fiecare avea câte o opinie. Nu asta vroia să audă Bogdan. Ştia că Tiberiu ştie mai multe decât spune. De aceea, îl invită la un suc, la o discuţie amicală, ca atunci când aveau câţiva anişori.
Tiberiu refuză politicos. Nu motivă. Spuse doar un simplu „nu” care era mult mai grăitor decât o mie de scuze prost spuse.

Luă masa la un local din apropiere şi se duse acasă să se schimbe.
Era pentru a doua oară în aceeaşi situaţie. Se aşeză din nou la capul Mariei şi o sărută încet, pe buze. După două ore adormi.
“Nu ştiu ce mi se întâmplă în ultimul timp. Mă simt straniu. Şi mai e şi Tiberiu lângă mine cu urme puternice de cearcăne. Văd clar că a plâns dar nu înţeleg de ce. E atât de frumos! Ca ultima dată când ne-am văzut în cafeneaua aceea.”

Bogdan apăru la prima oră a dimineţii în salonul Mariei. Îl văzu pe Tiberiu aşezat pe pat însă nu o văzu pe Maria.
Maria lipsea. Dădu alarma. După două ore de căutat, Maria intră veselă în spital, cu o geantă plină cu haine.
- Maria!strigă Bogdan disperat.
- Da? răspunse ea speriată
- Unde ai fost? Ce i-ai făcut lui?
- Nimic. Am fost acasă.
- De ce?
- Să-i aduc haine.
- Cui?
- Lui Tiberiu.
- De ce?
- Să nu mai spui nimănui dar (se aplecă încet spre urechea lui) pare puţin cam neîngrijit.
- Te rog să mă însoţeşti în cabinetul meu pentru câteva investigaţii.
- Nu vreau! Aveţi impresia că sunt experimentul vostru?
- Ce vrei să spui?
- Sunt perfect normală. Mi-am revenit, şi nu datorită ţie.
Îşi recăpătă mândria pierdută. Pasul său uşor aluneca pe coridor, ca şi cum ar fi fost inexistentă. Nu trecu neobservată însă nimeni nu îndrăznea să o deranjeze. Bogdan mergea tăcut în urma ei, studiindu-i comportamentul.
- Dacă nu te superi, mi-aş dori geanta înapoi.spuse ea
- Acum este verificată.
Se întoarse, îşi strânse părul lung într-un coc rapid şi intră în salonul unde, în urmă cu câteva ore era ea, inconştientă. Se aplecă asupra lui Tiberiu şi-l sărută încet pe frunte. O lacrimă îi căzu pe ochiul lui. O şterse repede de teamă să nu îl trezească. Înepu să-l mângâie lin, ca un fulg ce atinge aerul. Se ridică şi privi fereastra.
- De ce m-aţi adus aici?
- Ce vrei să spui?
- Camera asta e singura izolată de tot spitalul. Nu se vede nimic şi nici nu poate pătrunde nimic aici. Acesta e singurul loc în care se poate păstra un cadavru fără să-l identifice nimeni.
- Nu am vrut să-ţi fac nimic.
- Nu. Nici măcar nu am insinuat asta. Şi tu totuşi te-ai gândit. Am spus doar că e o cameră perfectă pentru a acoperi un medic fără experienţă, incapabil, care a luat facultatea pe mintea prietenului său. Ia spune-mi, te rog, cum ai acoperit-o pe Cristina?
- Ce ştii tu şi nu spui? Ce ştii tu de Cristina?
- Ştii, e mare lucru să ai fler de jurnalist. Am aflat cam tot ceea ce trebuia. Ar fi bine să pleci până nu te denunţ la poliţie. Îţi dai seama că asta se va întâmpla cândva, nu? Sunt destul de miloasă. Te las să te retragi cu demnitate pentru ca să poţi profesa şi în altă parte. Totuşi, am o mică întrebare.
- Spune. Bogdan avea mâinile transpirate şi îşi reluă ticul său nervos în care bătea din picior.
- Cum l-ai mai privit pe Tiberiu după?
- Nu l-am mai privit până la apariţia ta.
Maria era mulţumită.
Tiberiu se trezea. Privi în jur şi o văzu pe ea năpustindu-se asupra lui şi sărutându-l uşor, de teamă să nu o refuze. Îi era teamă că el putea să nu-şi mai amintească nimic de ea şi era stângace.
El o privi buimac şi, simţind buzele-i moi peste ale sale, nu se putu opri şi luă cu putere în braţe, trăgând-o deasupra sa şi nu se putea opri să o privească şi să o sărute.
Maria începu să plângă şi el o strânse mai puternic în braţe. Se simţea protejată şi mirosul lui subtil de parfum o ameţi încet şi nu-şi mai amintea de cât timp stătea aşa, în braţele lui, însetată după pielea lui caldă. Până şi faptul că era neras de câteva zile o atrăgea ca un magnet şi îşi plimba mâinile pe chipul lui, descoperind noua ei lume.

Pentru un bun prieten- fila de jurnal

2009-06-29T09:22:00.000+03:00

Obişnuiam să îmi modific într-atât creaţiile încât îşi pierdeau tot mesajul, tot farmecul, uitând de fapt ce vroiam să scriu. Ieşea cu totul altceva. Uneori eram mulţumită de rezultat, dar de cele mai multe ori nu.
Obişnuiam să calculez până şi numărul de silabe, să modific fiecare cuvânt până nu mai găseam sinonime. Acelea nu erau creaţiile mele, erau creaţiile cu care ne-am descurcat la şcoală,era umbra unei lucrări pe care am fi învăţat-o cândva. Puţine lucruri au fost scrise din suflet şi se cunosc de departe care.
M-am hotărât să îmi schimb puţin stilul. Sper că se va vedea.
Am decis, de dinainte, să dedic aceste paragrafe unei persoane foarte dragi mie. Prefer să nu-i dau numele pentru că blogul acesta e înconjurat de cunoscuţi, şi nu aş vreau cumva să-i fac rău…cel puţin nu mai mult decât i-am făcut deja…:)
Aşa că, iată, îţi MULŢUMESC din suflet pentru simplul fapt că ai fost singura persoană care a comentat obiectiv ceea ce scriam, pentru simplul fapt că măcar le-ai citit şi ai avut răbdare cu mine, pentru simplul fapt că ţi-ai făcut simţită prezenţa într-o lume plină de ipocriţi care etichetează lumea din jur de parcă ar fi Dumnezeu. Îţi mulţumesc că mi-ai dat un exemplu( cu toate că s-ar putea să nu-ţi aminteşti) banal şi ai subliniat, fără să vrei, cel mai important mesaj…:”Taie cât poţi de mult, taie tot ce nu-ţi place…”
Caietele mele nu îţi sunt prea recunoscătoare…în ultimul timp le cam dispar foile…
Ai grijă de tine şi încearcă să nu te schimbi. Toată lumea din jurul meu se schimbă…
Imi va fi dor de tine la anu'!!!!!!!!

M-am intors

2009-06-29T09:17:00.002+03:00

Alerg pe puntea neagră
A râului ce curge în sens invers.

Mă face să mă cutremur,
Să ameţesc uşor,
Să cad ca un copil, pe burtă-
Rănindu-mă la cap, tăindu-mi mâna dreaptă.

Curând nu mă mai simt.
Nu vreau să simt nimic!
Vreau doar s-aud o căzătură
A unui cap putred, mort.

Al meu să fi fost oare?
Nu văd nici o schimbare
Doar poate chipu-mi luminos.

Dar, iată că se-nchină ţie-
Pergament albit de vreme
Şi-ncepe iar să scrie
c-o mână nouă.

Rezultate

2009-05-28T13:12:00.001+03:00

Am luat premiul 3 la concursul acela de proza, ARS NOVA. Sincer, nu ma asteptam. Ma felicit din toata inima.:D

Cateva cuvinte despre nedreptate

2009-05-27T11:13:00.001+03:00

Există atâtea metode de educare a copiilor în ziua de azi încât nu vreau să înţeleg cum de încă se aplică metoda “forţată”, metoda în care cineva îşi bate copilul până când semnele vinete de pe corpul acestuia încep să se vadă.
Cum se poate ca atunci când cineva vrea să îşi înveţe copilul o lecţie de viaţă, să îl lovească, cu pretextul că “Altfel nu se învaţă niciodată.”?
Cum să mai pretindem că omenirea e civilizată din moment ce nu a învăţat principalul lucru esenţial pentru un om educat? Mă refer la acela că toţi oamenii sunt egali şi că nici unul nu are dreptul să ridice mâna asupra altuia. Problema nu ar sta numai aici deoarece lumea a început să creadă cu tărie că e cea mai bună metodă, “că aşa s-au învăţat şi părinţii, şi bunicii…etc.”.Păi, haideţi să trăim cu toţii în epoca de piatră şi să ne lovim reciproc la fiecare cuvânt care ne-a deranjat. Un exemplu uzual: “Ce, mă, te crezi şmecher?” cu replica “Da, mă. Ai vreo problemă?”.Ce urmează? Ce am menţionat anterior. Cel mai revoltător e că metodele se aplică cu conştiinţa împăcată şi dacă un părinte este arestat deoarece şi-a lovit copilul, nu înţelege de ce nu are voie. Cu replica celebră :”Eu te-am făcut, eu te omor!” nu au nici o mustrare de conştiinţă. Unii se mai şi laudă. Şi, totuşi, sunt atâţia copii care mor sfâşiaţi în bătaie.
Acum ar trebui să adoptăm o temă care face furori zilnic: dreptul la viaţă şi la moarte. S-a dezbătut îndelung tema pe Kanal D acum câteva zile. Au fost invitaţi în emisiune un preot, un psiholog şi preşedintele Consiliului Medicilor din România. Înclin să-i dau dreptate preotului: Dumnezeu ne-a dat dreptul la viaţă dar nu ne-a lăsat libertatea de a alege momentul când se sfârşesc zilele noastre. Aceasta e o decizie pe care tot El o ia.
Citesc zilnic în ziarele locale cum oameni se bat zilnic, cum se ucid după câteva pahare de alcool datorită unor motive banale.
Copiii sunt nevinovaţi şi singurul motiv pentru care au greşit este că Ei nu au reuşit să-şi facă datoria ca părinţi. Nu l-au corectat atunci când a greşit! Cum să pretindă să ştie din moment ce nu l-a învăţat?
Îi văd că îşi lovesc copiii în public. Oare îşi dau seama cum ne simţim noi, spectatori la scenele lor oribile? Oare ştiu ei că în momentul acela ni se dezvoltă instinctul animalic de a-i face să se simtă exact ca victima? Ne abţinem din prea mult bun simţ.
Cum să mai crezi în integritatea acelui om?
Copiii ţin minte absolut toată copilăria atunci când există evenimente nefericite. Acei părinţi oare înţeleg cât de traumatizante sunt aceste amintiri pentru un copil ajuns la vârsta maturităţii?
Un astfel de copil nu are încredere în nimeni, nu îşi spune părerea deoarece se gândeşte că restul lumii e la fel. Devine timid, emotiv şi creşte cu convingerea că e vina lui şi că toate astea se întâmplă pentru că el nu e un copil bun.
Nu există copii buni, copii răi. Există nişte fiinţe plăpânde care nu cer altceva decât un suport moral pe care ei să se bazeze. Aceste fiinţe refuză să spună că au fost lovite şi greu câştigi încrederea lor- din motive evidente.
Pe mine mă îngrozesc astfel de oameni. Eu nu am încredere în ei. Ei înţeleg superioritatea greşit. Copilul îţi este inferior din aproape toate punctele de vedere. Superior îţi este prin puritate, prin felul simplist de a privi un lucru. Cum să ataci o persoană inferioară? Se comite o nedreptate!
Mi-a spus odată un bun profesor de-al meu, că “Înainte de a concepe un copil, părintele ar trebui să facă o şcoală în care să-l pregătească pentru ce urmează.” Şi câtă dreptate avea…
Ce poţi pretinde de la o puştoaică de şaisprezece ani care devine mamă? Nu ştie un adult cum şi câtă mâncare să-i dea, de ce plânge, ce faci dacă are colici…Sunt atâtea lucruri de care nimeni nu ţine seama! Nu degeaba se fac cursurile prenatale în străinătate!
Copiii reprezintă viitorul nostru. Ar trebui să-i facem mândri că există pe pământ! Nu să ajungem de la servici plângându-ne de cât de nenorocită e viaţa, de cât de nenorocit e şeful, de cât de nenorocite sunt străzile, colegii…absolut tot ce ne înconjoară. Înainte aveam mai puţin dar eram mai mulţumiţi. Acum avem mai multe…depresii.
Trebuie să le arătăm partea bună a lumii cu toate că e atât de ascunsă încât rareori o vezi. Totuşi, încearcă să vezi un copil. Cât de fericit e…şi ce are el? Nimic!
De aceea cred că ar trebui să fim protectivi cu ei pentru că ei sunt principala minune pe care Dumnezeu ne-o dă zilnic, dar pe care nu o vede nimeni. Spuneţi STOP violenţei!

photo

2009-05-27T10:43:00.001+03:00

Nu inteleg...

2009-05-19T13:00:00.003+03:00

Nu inteleg si cred ca nu voi intelege niciodata de ce exista persoane rele pe lume.De ce atata rautate, atata ingamfare, atata lume care uita ce inseamna 7 ani de acasa sau pur si simplu faptul ca vorbesc cu oameni si nu cu animale.
Ce au ei de castigat daca altcineva se simte oribil in timp ce ei vorbesc? Ce au ei de castigat daca jignesc pe cineva, daca fura, daca ucid?
Ce au ei de castigat in momentul in care, cu stiinta, il ranesc pe cel de langa ei si rad ca dobitocii?
Vedeam in urbea mea natala cum veneau copiii mari si ii bateau pe cei mici doar pentru ca erau mici si nu aveau cu sa se apere. Acelasi lucru il vad zi de zi intr-o alta amploare.
Sa fie tot tipul copiilor de alta data? Nu stiu...nu inteleg...

Atat de perfect...

2009-05-19T12:58:00.001+03:00

O lume pură se deschide cu bobocul unei flori;
Un prim- plan construit din petale ce se leagănă în nori
Srângându-se, -ncingându-se la mijloc c-o curea de-un verde putred;
Privesc de jos- ce mică sunt!!!

Simte briza în oniric- vede şi se-nchin-adânc
Pe o stâncă unde, şerpuind
Se varsă cascadă deasă in lumină pură, curgând în hău.
Paralel, imperfectul crează perfecţiunea dintr-un eu.

Apar opt floricele cu frunze mici, rotunde;
Se-nalţă în lumină, zâmbind trist soarelui
Fiindcă aparţin tiparului
ce s-ar putea reduce la perfect…

“Renunţ la existenţă pentru ca perfecţiunea lor să existe!”
Se prăbuşeşte lin, şi cade în verdeaţă
Urmează ciclitatea vieţii şi ştie că va reveni cândva la viaţă.
Se presează la soare devenind o parte din pamânt
S-a recreat iar Universul devenind din nou perfect.

Cuvinte de suflet I

2009-05-19T12:56:00.000+03:00

Paradoxal sau nu, m-am gandit ca printre multele “creaţii” de-ale mele să îmi mai pun, aşa, din când în când, şi părerea mea sinceră asupra mediului înconjurător.(dacă există aşa ceva)-nu vă gândiţi aiurea pentru că nu fac lecţie de ecologie.
În ultimul timp mi se pare că viaţa mi-o ia înainte şi că eu alerg disperată să o prind din urmă. Cred că o voi înjura şi voi lua o scurtă pauză. N-are decât să mă aştepte.
Am ascultat în week-end, cu o frenezie şi o detaşare absolută, melodiile Halo-Beyonce şi Regina Spektor-Hotel song încât eram absolut convinsă că privirea mamei nu-mi spune ceva bun.Era ceva de genul” Nu din nou!!!Obsedato!” dar, eu aş spune să fie mulţumită că nu ascult heavy-metal.
Am cam scăpat de teze, am cam scăpat de moşi psihopaţi, am cam scăpat de un alt episod al vieţii mele. Acum multe sute de ani, când eram prin clasa a V-a, spuneam lui Perhonen că la 18 ani îmi voi vopsi părul verde şi mă voi face punk.Era ceva “super mişto” pe vremea aia…mai am o lună şi nu prea sunt încântată de idee. Dar nu renunţ la gândul de a-mi face tatuaj cândva…
Acum încerc să nu ies din rândurile obişnuite dar…eu sunt eu. Nu fac prea multe dar nici nu vreau să trec degeaba prin viaţă.E viaţa mea, până la urma urmei. Nu am visuri prosteşti, limitate, nu cer ceea ce ştiu că nu pot obţine, cer doar ceea ce se situează la limita posibilului. Întotdeauna spun că sunt ambiţioasă, dar, apoi mă răzgândesc.(în cazul în care nu aţi observat, nu sunt atât de constantă în deciziile mele.probabil e marca zodiei:gemeni) Dar nimeni nu poate contesta că mă străduiesc şi datorită celor multe bobârnace primite când de la mama, Omuleţul de plastic, Perhonen, sau oricine a intrat în viaţa mea la un moment dat,mă mai menţin pe linia de plutire.
Întotdeauna m-am întrebat de ce Dumnezeu m-a făcut femeie…am găsit răspunsul: din simplul motiv că pentru cineva, femeia devine sacră de-a lungul unei vieţi. Mi-aş dori să am un copil care să nu mă considere o corvoadă. Pare ciudat că mă gândesc la copii dar întotdeauna mi-am pus familia pe primul loc aşa că prioritatea mea este cumpărarea unei case şi “construirea” unui copil. De ce “construire”? Numai o mamă poate şti…numai o femeie…
Va urma…

Bani de liceu

2009-05-14T13:54:00.000+03:00

articol

Într-un comunicat de presă de zilele trecute se emitea această informaţie: “ Ministerul Educaţiei a decis ca plafonul pentru bursa să fie scăzut de la 200 de lei la doar 150 de lei venit pe cap de familie privându-i astfel pe circa 320 de elevi vrânceni de un ajutor financiar( …) ”.
Noi, elevii bursieri, ce să înţelegem din asta? Că din cauza crizei financiare preaslăvite (cred că îi vom face imn până la sfârşitul anului) suntem privaţi de singura sumă de bani importantă? De ce nu ni se ia şi alocaţia, de ce nu se iau cei doi lei care au fost adăugaţi în bătaie de joc la începutul anului în speranţa că vom cupăra cu două acadele în plus?
Aceşti copii nu sunt bogaţi, nu au venit să ceară nimănui nimic, nu vor altceva decât ceea ce li se cuvine. Sunt tineri care învaţă după posibilităţile lor, sunt tineri în a căror familie nu intră decât un salariu( dacă există şi acela) şi ale căror venituri se încadrează la limita sărăciei cu cea medie. Sunt tineri care nu absentează pentru că ştiu că riscă să piardă ceea ce cu greu au câştigat, după lungi alergări datorită actelor şi formularelor.
Această sumă se împărţea pe lună între nevoile personale şi transport (pentru că tot Ministerul a decis să nu mai aloce fondurile de decontare a banilor de transport.). Cu ajutorul acestor bani noi ne cumpăram câte un caiet, câte o haină şi ne mai rămâneau şi câţiva bani de pachet. Alocaţia o păstram eventual deoarece nu te alegi cu nimic din 42 de lei pe lună şi… gata. Asta e tot! De alţi bani nu mai dispunem. Părinţii au de plătit rate, datorii, facturi…Mai îndrăznim să le cerem?
Nu pot înţelege cum ar mai putea un licean să frecventeze cursurile din moment ce nu mai pot veni la şcoală? Probabil că se bazează pe faptul că mai avem o lună de şcoală.
De ce nu-i puneţi pe părinţii noştri să-şi facă datorii, să se împrumute la bancă doar pentru ca noi să frecventăm liceul? Ne mai putem aştepta la ceva de la învăţământul universitar? Mai putem spera la altceva?
Ce vină avem NOI că VOI nu reuşiţi să facăţi economia să prospere? Ni s-au acceptat dosarele de bursă la începutul anului pentru că era campanie electorală şi acesta era motivul pentru care se mărise venitul pe cap de familie? Să aşteptăm acum următoarea campanie electorală pentru ca noi să primim din nou ajutor financiar?
În America era o glumă care nu ar prinde la noi nici în următorii 20 de ani :”Nu-mi pasă că fiul meu câştigă mai mult decât câştigam eu la prima mea slujbă. Ceea ce mă deranjează e că are doar şase ani şi e vorba de alocaţia lui.”
Am mai spus, şi voi continua să strig: aştept soluţionarea situaţiei infernale în care suntem împinşi cu mârşăvie de Minister şi pentru care nici unul dintre cei care suferă nu este vinovat. Sper ca lumea de rând să aibă în continuare răbdarea de care dă dovadă de fiecare dată, la fiecare decizie. De fapt, sper să nu mai tacă din gură pentru că o singură voce răguşeşte dacă strigă singură.

Cum va place?

2009-05-07T12:04:00.001+03:00

Şcoala ca un front de război

Lumea noastră este o lume ocupată. O lume preocupată de oricare alte lucruri decât cele esenţiale. De exemplu tinerii se străduiesc ori cu BAC-ul ori cu tezele cu subiect unic (pe care, sincer, le consider oarecum compromise), profesorii cu grevele fără sorţi de izbândă (după cum a anunţat şeful statului-că a greşit făcând declaraţia măririi salariilor) iar oamenii maturi cu problemele frecvente despre care nu mai are sens să scriu.
Din punctul meu de vedere examenele din ţara noastră sunt o mare tâmpenie pusă la bătaie de oamenii care se cred conducători ai unor instituţii statale. Din lipsă de ocupaţie ori ca prilej de amuzament stăm noi, elevii, în postura de şoareci de laborator.
Vă plângeţi de noi pentru că nu avem cultură generală, pentru că nu avem destule cunoştinţe să participăm la concursuri internaţionale… De ce oare? Se duce un licean să participe la un concurs de aplicaţii ale ştiinţei şi, ce face? Eşuează. De ce? Pentru că suntem învăţaţi teorie şi practica lasă de dorit; pentru că se vehiculează ideea că asta vom face toată viaţa. Dacă gândim aşa, ar trebui să ştiţi că numai 20 % din populaţia ţării lucrează în domeniul în care s-a pregătit. Se dă o problemă de matematică aplicată. Ce face elevul român? “Formula, unde e formula? Daţi-mi formula!”
Da, avem elevi eminenţi, elevi care ies din rândul oamenilor obişnuiţi, dar asta nu e în nici un caz meritul altcuiva în afara lor. Ei învaţă, ei se străduiesc, nu vine nimeni să le arate ce să facă. O prietenă de-a mea întreba zilele trecute ce face un profesor îndrumător. Trebuia să scrie pe o fişă de înscriere la un concurs. Pe ea n-o îndrumase nimeni. Ea făcuse totul din proprie iniţiativă pentru că asta vroia să facă; nu-i spusese nimeni nimic.
Detest exemplele în care suntem comparaţi subtil cu străinii dar trebuie să apelez la unul: în unele ţări cum se poate ca pe timpul facultăţii să se facă practică începând cu primul an şi la noi, de exemplu la medicină, se face din al treilea an. Îmi spunea o amică de faptul că şi-ar dori şi ea măcar să panseze un rănit în primul an pentru a simţi şi ea că este studentă.
Copiii de azi se nasc cu computerul în faţă, vor fi copii teleghidaţi care nu- şi vor concepe existenţa fără el, exact cum omenirea nu a mai putut trăi fără electricitate. Mă întreb cum vor funcţiona mai târziu, când electricitatea va fi compromisă. Oricum ştiinţa e în continuă dezvoltare…
Avem concursuri extraşcolare avem proiecte multe…dar cine să ni le pună în aplicare? Ni se răspunde că nu sunt fonduri. Pentru şcoală evident că nu sunt fonduri, doar au ajuns atâţia conducători inculţi (din punct de vedere istoric) însă ACEL om care primeşte o pensie amărâtă de 300 de milioane? Şi, până la urmă, şcoală poate face oricine. Sunt puţini care depăşesc limita normalului şi fac ceva cu adevărat folositor pentru omenire. Se spune că “ Există o ambiţie mai măreaţă de a te realiza pe tine însuţi. Există ambiţia de a te apleca şi de a ridica omenirea puţin mai sus.”
Îmi doresc să văd în viitorul apropiat oameni care să nu-şi mai bată joc de sistemele educaţionale care şi aşa sunt prăpădite, care atunci când mai dau câte o lege să se gândească bine şi să dea dovadă de puţin altruism.
Nu caut vinovaţi. Deja ştiu care sunt. Tot ce cer este rezolvarea problemelor actuale (pentru care noi nu suntem vinovaţi dar pentru care suferim mai mult decât toţi) şi rezolvarea situaţiei economice a României (nu mă refer aici la criză) pentru ca noi, viitorii “slujitori ai patriei” să nu mai plecăm încă din facultate în străinătate. Nu cer mult având în vedere ultimele proiecte de dezvoltare turistică.

message

2009-05-07T11:41:00.000+03:00

daca ati avut rabdare sa cititi macar o creatie, dati-mi si mie o parere.:)

a doua creatie:

2009-05-06T13:56:00.001+03:00

Luciana

Lucra până târziu şi întotdeauna lipsea de acasă…
Lucra atât de mult încât, s-a hotărât să îşi pună un pat în birou.
Lucra într-atât încât uneori nu avea timp să mănânce şi acesta era motivul pentru care se înbolnăvea din ce în ce mai des.
Ajunse la concluzia că trebuie să facă ceva în viaţa asta, mai ales că era singură şi simţea nevoia unei familii care să o întâmpine acasă cu braţele deschise.
Ajunsese şi la concluzia că ar trebui să îşi schimbe locul de muncă deoarece i se părea că şefii îi dau prea multe sarcini. Dar nu avea cum să îi învinovăţească deoarece ei aveau altele pe cap şi nu i-ar fi interesat o persoană minusculă ca ea, care avea doar însărcinarea de a vedea dacă economia e profitabilă, pentru a vedea dacă firma are profit, şi nu în ultimul rând, pentru a calcula salarii şi mai tot ce poate face un economist într-o firmă. Şefii ei ajunseseră la concluzia că nu mai au nevoie de un alt economist din moment ce ea era” formidabilă, o persoană de încredere şi atât de eficientă.”
Se plângea deseori de dureri de spate însă Ei se răsteau la ea spunând să nu cumva să se plângă deoarece avea toate condiţiile.
Şi chiar avea. Era un abuz să te duci să te plângi pentru că secretara venea tot timpul să ia cafelele neîncepute pe care le adusese cu jumătate de oră în urmă. Şi mai avea şi pauza de prânz pe care ea o folosea mai tot timpul pentru a se deplasa către bancă sau oriunde era trimisă( deoarece nu avea voie să iasă în timpul programului).
Îşi aminteşte cum i-au micşorat odată salariul deoarece ajunse prea târziu.
Şi i s-a părut natural deoarece ştia că greşise. Toată firma ştia că ea era o “iresponsabilă în legătură cu încadrarea în timp” şi nu de puţine ori i s-a reţinut prânzul deoarece întârziase. Ea îşi lua întotdeauna prânzul la gustarea de la ora patru. Şi asta deoarece prânzul ei consta într-o supă pe care o lua de la o cantină înfectă şi pe care nu avea timp să o mănânce (sau chef).
Atunci, în ziua aceea fără noroc sau poate mult prea norocoasă, ieşise după supa infectă de la cantina de vis-à-vis. Nu văzu maşina. Nici nu auzi strigătele disperate ale colegilor. Era mult prea preocupată să se gândească la soluţionarea salariilor colegilor săi pentru că nu prea mai erau venituri. Se gândea serios să-şi dea salariul pe luna aceea.
Apoi nu mai văzu nimic. Nu ştia de când stătea aşa, întinsă, pe şosea însă atunci când văzu, se înspăimântă şi începu să alerge.
Era o noapte deosebit de frumoasă…
Era o lună roşie care contrasta cu nuanţa cerului negru.Şi stele…Atât de sus şi totuşi vizibile.
Aluneca pe asfalt dar nu înţelegea de ce. Într-un final ajunse acasă. Deschise uşa şi intră în bucătărie. Îi era teribil de foame deoarece în ziua aceea nu apucase să mănânce la gustarea de la ora patru. Nu îşi amintea de ce şi de ce mai era încă pe asfalt. Porni radioul şi dansa prin casă veselă, pe melodia de la Good Charlotte-“The Chronicles of Life and Death”. Nu înţelegea nici ea de ce era atât de veselă însă se bucura de asta. Şi avea un apetit…Comparativ cu ultimele zile presupunea că orice poftă de mâncare ar fi o binecuvântare.
Deschise frigiderul şi îşi luă două iaurturi. Începu să mănânce.
Încet, încet se auzeau zgomote. Se auzeau paşi în camera ei. Din ce în ce mai tare, zgomotul începu să se distingă şi în faţa sa apăru Ea. O Ea somnoroasă, somnambulă, care se ducea direct la frigider şi îşi lua un iaurt. Se aşeză apoi la masă şi începu să mănânce. Apoi se ridică şi se duse înapoi în pat, nu înainte de a stinge lumina.
Rămase încremenită în mijlocul încăperii. Nu înţelegea nimic şi nu vroia să înţeleagă. Se duse direct la baie însă şocul avut nu o împiedică să ţipe din tot sufletul. Era înspăimântată. Forma sa umană, cunoscută de ea, nu semăna cu nimic din ceea ce vedea în acel moment. O văzu pe Irina, colega sa de servici, persoana cu care nu se înţelegea nicodată, persoana care îşi bătea tot timpul joc de ea,vipera cu corp de viespe.
Îşi atinse faţa, îşi atinse părul blond, platinat…Era ea, fără îndoială. Dar, de ce?
Lacrimile începură să-i picure pe faianţă şi se aplecă în genunchi. Începu să se roage. Habar nu avea de ce se întâmpla aşa dar dacă exista , înseamnă că exista divinitatea atât de controversată de-a lungul istoriei. Şi dacă exista, atunci acea situaţie exista datorită unui motiv întemeiat.
Se aplecă şi îşi atinse frunte de faianţă apoi se ridică şi sărută icoana. Începu să tremure. Se privi din nou şi imaginea nu se schimbă. Se mira chiar şi ea de uşurinţa cu care accepta transformarea. Plecă spre casa Irinei.
Pe drum se tot uita la unghiile roşii lungi, accesoriu pe care ea nu şi-l putea permite deoarece nu avea banii ei şi pentru că nu pute face nimic cu unghiile lungi.
Îşi propuse, totuşi, să nu schimbe înfăţişarea împrumutată deoarece îşi dorea să vadă ce se întâmplă.
Soţul ei, de o înfăţişare impecabilă, director universitar, dormea liniştit. Nu aveau copii.
Se aşeză pe un fotoliu în sufragerie şi adormi.
Dimineaţă se trezi la ora şase, cum era obişnuită. Se duse să îşi facă cafeaua şi puse pentru o ceaşcă în plus. Îşi închipui că aşa se comportă Irina faţă de un om atât de perfect la care ea nici măcar nu avea dreptul să viseze.
Ieşi pe terasă. Cuvântul “reverie” nu ar putea descrie sub nici o formă sentimentele sale. Era fericită pentru prima dată în viaţă.
După două ore se trezi şi el.
Se duse să ia ziarul şi ieşi alături de ea la o cafea. Îi dădu un mic sărut în colţul gurii şi ea se înroşi până în vârful nasului.
-Guriţă, nu ţi-am spus să te machezi în fiecare zi? Îmi place mai mult aşa.
-Azi am hotărât să las tenul să respire puţin. Mâine mă duc la servici şi vreau să arăt impecabil.
Minţea însă nu asta conta acum. Era surprinsă de vocea ei.
-Ai dreptate. Doar ştii cât de mult contează imaginea ta.
-O, da, crede-mă că ştiu.
-Cum se face că ai nimerit exact cantitatea de zahăr în cafea?
Ea zâmbi uşor.
-Aşa o beau în fiecare dimineaţă.
-Ba nu. Tu o faci mult mai amară.
“Nu mă miră” se gândi ea.
-Te duci te rog să vezi dacă a venit ziarul? o rugă el.
-Da. Aşteaptă un moment.
Se ridică şi începu să alerge către uşa din faţa casei.
În sufletul soţului se petrecea însă ceva nebănuit. Că nu îşi recunoştea scorpia de soţie, era una. Dar să îi fi făcut cafea când ştia foarte bine că el nu bea decât suc natural dimineaţa, era un lucru ciudat.
Ea veni într-un suflet aducând un teanc de ziare.
-Guriţă, te rog, te duci să îmi aduci un suc natural? Azi i-am dat liber Corinei.
-Corinei?
-Da. Ştii cât de mult şi-a dorit o zi liberă.
Nu înţelegea însă... nu vroia să se dea de gol. În bucătărie, problemă mare: multe sucuri. Îl alese pe cel de căpşuni. Se îndreptă spre el.
-Ţi-am adus de căpşuni.
Atunci el o trase din ce în ce mai aproape şi o sărută apăsat. Se simţi copleşit. Nu o mai văzu niciodată atât de maleabilă şi se îndrăgosti. O trase din nou spre el, de data asta mult mai lent şi îi atinse uşor buzele. De data asta ea nu mai rezistă şi se dezlănţui cu toată puterea sa astfel încât nu îşi aminti de când se afla întinsă pe pat, singură.
Se ridică şi porni în vârful degetelor. Coborî scările. Îl surprinse scriind într-un canet.
-Ce faci?
El tresări speriat.
-Eu? Nimic. Doar scriam.
Irina se apropie vrând să se uite însă el trase carnetul.
-Tocmai terminam.
-De ce te ascunzi? De ce ţi-e teamă? Ce scrii?
-Câteva lucruri pe care vreau să mi le amintesc mai târziu….adăugă apoi mai încet-şi poate toată viaţa…
Ea se lăsă încet în braţele lui şi îl pupă pe un obraz. Stătură unul în braţele celuilalt vorbind aproape tot restul zilei( asta dacă scădem minutele lungi de privit ochi în ochi şi de sărutări pătimaşe)
Apoi plecară către un restaurant deosebit de scump. Atât de scump încât ea încremeni numai la vederea preţurilor.
-Pot să îţi spun ceva? adăugă el.
-Sigur.
-Nu ştiu ce te-a făcut să te schimbi atât dar îmi doresc un lucru: să nu revii niciodată la ceea ce ai fost înainte. Îmi doresc din tot sufletul să te cunosc aşa cum eşti tu. Şi ca să vezi că am încredere în tine, îţi arăt ceea ce scriam azi.
Îi întinse carnetul cu care îl văzu de dimineaţă. Era jurnal. Un profesor universitar cu jurnal. Zâmbi.
Prima filă: “Azi am acceptat decizia părinţilor mei de a mă căsători cu scorpia de Irina. Nu o suport. E incultă, îngâmfată şi are toate posibilităţile să devină cel mai aprig duşman al meu. Totuşi, respect afacerile tatălui meu, mai ales că asta nu îmi influenţează cu nimic pasiunea mea de a scrie.”
Se uită confuză la el însă el nu aştepta decât o răbufnire, o reîntoarcere la vechiul comportament.
Pagina douăzeci şi unu: “ Azi m-am trezit dis de dimineaţă şi cred că Irina nu a fost azi noapte acasă pentru că nu am auzit nici un zgomot. Cred că mă înşeală. Mă simt singur dar nu sunt capabil să o înşel. Părinţii m-au învăţat că e groaznic şi că nu trebuie să recurg la astfel de soluţii de aceea aştept să mă părăsească. Cred că a observat asta şi nu ştiu de ce mi se pare că nu voi scăpa uşor.”
Pagina şaizeci: “ Nu mai suport! M-am săturat să mă plâng în cancelarie de ea. Nu mai rezist. Ştiu că nu îmi va acorda divorţul. Nu ştiu ce să fac. Mă întreb dacă ar plânge pentru mine dacă m-aş sinucide.”
Nu mai rezista. Nici măcar nu realizase că plânge. El se ridică şi veni lângă ea. O sărută îndelung apoi amândoi suspinară la unison.
-Şi stai, nu ai citit încă totul. spuse el. Începu cu voce tare: “Astăzi am trăit cea mai frumoasă zi din viaţa mea. Aş strica-o folosind descrieri plasticizate. Nici nu îndrăznesc să visez la ziua de mâine de teamă că s-ar putea evapora cea de azi. Am întâlnit femeia perfectă. Atât pot spune. Ştiu deja că nu e soţia mea dar nu înţeleg ce s-a întâmplat. Nu mă interesează nimic. Acum aş putea muri împăcat.”
Ea plângea deja, cutremurându-se.
O îmbrăţişă şi stătură aşa până la venirea chelnerului..
-Trebuie să îţi spun ceva.răspunse ea într-un sfârşit.
-Ai făcut toate astea pentru că mă părăseşti?
-Nu. Eu nu mă numesc Irina. Eu sunt colegă de servici cu soţia ta. Numele meu este Luciana.
-Nu înţeleg, dar nu mă interesează.
-M-am trezit ieri noapte cu înfăţişarea soţiei tale însă nu înţeleg de ce. Pot să te întreb ceva?
-Da.
-În jurnalul tău data era de 21.mai.Asta e data de azi?
-Da.
-Deci m-am trezit în urmă cu o zi.
-Adică mâine nu vei mai fi? Vei reveni la ceea ce ai fost?
-Nu ştiu dar dacă e ceea ce cred, mă rog la Dumnezeu ca mâine să nu revin la forma iniţială după accidentul Lucianei.
-Tot nu înţeleg.
-Tu ştii ceva despre mine? Ţi-a spus ceva Irina de mine?
-În afară de faptul că eşti o idioată care munceşte tot timpul şi că toată lumea profită de tine, nu.
-Asta ştiam deja.
-Cum adică? Intenţionat munceai atât?
-Da. Nu aveam nimic altceva de făcut.
O luă în braţe şi se sărutară. Nu au mai mâncat. Au strâns totul şi au dat unui cerşetor care stătea la colţul străzii.
-Ai încredere în Dumnezeu.îi răspunse acesta
-Am.îi răspunse la rândul ei Luciana.
Noaptea a fost minunată, absolută. Ea se gândea, însă, la viaţa ei de după ora patru.
Şi momentul mult aşteptat sosi. O văzu traversând şi ştia că nu o va auzi aşa că alergă şi o trase cu riscul de a fi călcată de maşină. Ceea ce nu se întâmplă. Însă pe maşina care o izbi din plin, nu o vezuse nimeni. Era o maşină albă…
Se trezi în spital. Nu se putea mişca, însă era fericită. Ştia deja că revenise la vechea formă a Lucianei dar nu asta conta. Suferea pentru că realizase că pierduse singurul lucru care o făcuse fericită toată viaţa ei: iubirea.
Aşa că intrarea lui pe uşă îi provocă un şoc. Rămase mută.
El intră lejer şi îi puse florile în vază. Frezii.Florile ei preferate.
Când o văzu începu să plângă.
-Spune-mi, atunci când ai vorbit cu Dumnezeu i-ai spus şi că nu pot trăi fără tine?
-Nu. Dar tu ce cauţi aici? Eu sunt cu totul diferită de Irina. Eu sunt grasă. Eu sunt brunetă, neîngrijită.
Se apropie uşor de urechea ei şi o muşcă încet.
-Nu mi-au plăcut niciodată blondele.

creatii cu care am participat la Ars Nova

2009-05-06T13:55:00.000+03:00

Incursiune in timp

O privea, neînţelegând nimic…Izbucni într-un plâns isteric.
Nu putea fi ea pentru că ea avea manuţele grăsuţe, pumni micuţi…Îşi aminteşte cum strângea bombonele colorate în palme până când se transformau într-un suc lipicios şi apoi se ştergea pe bluziţă…
Îşi amintea râsul ei colorat şi felul cum alerga împleticit pe drum doar pentru a sări în braţele lui. Apoi amândoi zâmbeau şi îşi închipuiau că nimic nu se va schimba.
În trecutul lor mergeau amândoi şi mâncau orez făcut de mama, cu lapte de la vaca vecinei -ei n-au avut niciodată bani să cumpere una- în care mama avea totdeauna grijă să pună puţină vanilie. Aşa era ea…întotdeauna păstra puţină şi pentru mai târziu.
De fapt, mama se încadra perfect în tipologia omului avar cu străinii, însă extrem de familist. A dat o educaţie exemplară copiilor săi însă din momentul în care soţul a plecat, nu a mai rezistat. Căderea psihică ce a urmat nu era, cu siguranţă, cel mai indicat lucru care putea să i se întâmple. Şi, totuşi, a fost inevitabil. Din acel moment, tot universul clădit pe baza soţului său s-a ruinat. Aşa că a plecat şi ea. A lăsat copiii în urmă şi a plecat. Dumnezeu ştie unde… Ce mai conta?
Copiii au fost lăsaţi undeva, la o mătuşă bogată. Şi ce dacă?
Şi ea, la rândul ei, i-a dat spre adopţie unei doamne pe care o văzuse într-o seară, la o cină.
Ei nu au rezistat aşa că s-au rugat de un ofiţer de poliţie pe care îl întâlniseră odată, pe stradă, să îi ia la el. Dar unde să duci doi puşti pe care abia i-ai cunoscut, despre care nu ştii nimic? Nicăieri. Te duci eventual să vezi dacă nu cumva sunt probleme în acea familie. Ceea ce s-a şi înâmplat. Probleme erau, însă Steluţa (căci aşa se numea mama adoptivă) nu era chiar atât de proastă să dezvăluie acest lucru.
Aşa că ofiţerul a plecat. Ei, însă, au rămas. Îngheţaţi de frig.
Nu aveau cu ce se încălţa. Steluţa era mult prea preocupată de visul său de a deveni actriţă la Teatrul Naţional, deci toţi banii pe care soţul său îi aducea, se duceau pe îmbrăcămintea ei şi pe “minunatele bijuterii cu pietre preţioase autentice”. Eventual mai trecea din când în când să vizioneze operă.
Nu făcea nimic, nu lucra nicăieri deoarece “aştepta de zece ani să se elibereze un loc la Teatru”. Asta se întâmplase de nenumărate ori însă, de fiecare dată, îi era frică să păşească pe scenă. Aşa că…ea continua să viseze …
Fetiţa s-a îmbolnăvi rapid. De atunci a stat numai prin spitale.
Primul lucru pe care l-a făcut, ajunsă într-un mediu sigur, departe de brutele acelea, a fost să spună medicului şef situaţia. Datorită mai multor reclamaţii, mai multor proceduri, băieţelul a ajuns lăngă surioara sa. Şi, Doamne, cât o mai iubea! Stătea nopţile alături de ea şi îi citea “din cărticica pe care i-a dat-o un nene bun” fabule. Cu vulpi, vulturi, vaci, viermi…observase el că astea care încep cu consoana “v” sunt rele. Şi le asocia cu familia sa. Pentru că, de altfel, observa că familia sa se încadra în acelaşi tipar cu acele animale.
Dacă îl întrebai ce îşi doreşte cel mai mult nu îţi răspundea nimic altceva decât că vrea o gărgăriţă pentru surioara lui, pentru că ea nu avea voie să iasă afară. De fapt, îşi dorea o gărgăriţă care să trăiască etern alături de surioara sa.
Nu ştia ce sunt jucăriile pentru că nu avusese parte niciodată de una, pentru că nu aveau voie să iasă din casă…
Aşa că medicul şef, deoarece nu avea familie, i-a luat la el acasă. Şi i-a dăruit fetiţei o gărgăriţă de jucărie. Şi cât timp i-a luat până a reuşit să o convingă că nu e reală…Şi cât timp i-a mai trebuit apoi să îi explice că trebuie să se ducă la şcoală…
Dar totul a mers ca pe roate deoarece fetiţa era ascultătoare. Primise destulă bătaie înainte. De fiecare dată când spărgea câte ceva se ascundea sub pat şi plângea până la venirea tatălui său. Atunci era adevărata problemă fiindcă ea ştia că a greşit aşa că nimic nu putea să o convingă contrariul.Aproape nimic.
Medicul nu avea o fire caldă, dar nici dur nu era. Pur şi simplu nu-şi manifesta iubirea pentru ei. Nu ştia cum.
Aşa că de fiecare dată când ea greşea, o lăsa să îl pupe, ca să răscumpere greşeala. Un sarut scurt, stângaci, pe obraz, urmat de o înroşire până în vârful degetelor de la picioare.
Zâmbeau apoi amândoi şi verificau temele. Băiatul nu avea niciodată greşeli la teme, însă nu reuşea niciodată să ia notă maximă la lucrări.
Fetiţa greşea aproape întotdeauna la limba romană. Nu putea să înţeleagă ortografia. De ce exista? De ce nu putea scrie exact aşa cum are ea chef?
Şi mai era o problemă: fetiţa nu avea ureche muzicală. Era o adevărată teroare pentru ea să asiste la serbările de la sfârşitul anului şi să ştie că ea doar mimează. Totuşi, aceasta nu o împiedica să picteze. Îi plăceau florile, îi plăcea la ţară, la bunici, îi plăcea să se plimbe timp de ore întregi alături de frăţior şi de tată.
Detesta doar momentele când i se spunea “orfana” prin curtea şcolii şi elevii o împingeau ţipând la ea. Era o mare distracţie pentru ei atunci când o vedeau ghemuindu-se şi plângând. Nu se mişca de acolo până nu venea medicul. I se întâmplase într-o zi să plouă. A făcut pneumonie şi din cauza ei, tatăl a lovit maşina în trafic. Dar, nu-i nimic. În rest, au fost zile însorite.

Amintirile frumoase nu reuşeau să srăbată sufletul lui plin de durere.
-Cum ai ajuns tu, aşa? De ce tocmai tu?…şopti el printre suspine.
Îi mângâia chipul palid, frumos.Deodată îşi aminti. O luă la fugă, cu lacrimile şiroind pe faţa-i roşie, fierbinte. Îşi simţea absolut toţi muşchii contractându-se şi, cu toate că era extenuat, ajunse acasă. Luă ceva şi plecă înapoi. Nu mai conta nimic. Plângea şi în mintea sa răsunau cuvintele ei: “Dacă mor, te rog să nu plângi. Adu-mi doar ceea ce te-am rugat sa-mi dai la zece ani.” Îi luă gărgăriţa promisă…
O sărută pentru ultima oară şi plecă, lăsându-l acolo pe medicul care i-a dăruit o viaţă.

Nici măcar nu-şi amintea de când mergea aşa, în neştire… Nu mai simţea nimic, nu mai avea puterea de a se împotrivi. Ştia că nu există decât o singură soluţie la durerea sa şi acum o punea în aplicare.
Aşa că simţi plonjarea mai degrabă ca pe o dezintegrare în moleculele universale decât ca pe o alunecare rapidă prin aer. Avea un zâmbet neclintit pe faţă fiindcă ştia că nu va mai trebui să sufere. Cu toate că nu au crezut niciodată în divinitate, se gândi să îşi împreuneze mâinile şi să se roage ca surioara sa să fie într-un rai plin de copii, indiferent de locul unde va nimeri el.
Aşa că dimineaţa îl surprinse zâmbind , cu ochii deschişi larg, ca de un clar marin inconfundabil, şi cu mâinile împreunate într-o rugă veşnică. Atât mai rămase din el…

Acum făcea un efort peste măsurile sale şi o ştia prea bine datorită muşchilor contractându-se ritmic, opunând rezistenţă.O auzea şi putea fi de ajuns însă trăgea ca un nebun de spaţiile temporale ca şi cum ar fi vrut să creeze un loc liber într-o dimensiune pe care nu era stăpân dar în care ştia că cu preţul stricării ordinii universale ar fi putut să realizeze ce şi-a propus. Cine a mai auzit de decalaj temporal într-o lume atemporală?
Aşa că, undeva, în a şasea dimensiune, unde era el situat, încerca să facă să se prelingă, să distrugă a şaptea dimensiune.
Şi trăgea ca un smintit, de unul singur, pentru că nu mai suporta singurătatea. Ştia că Dumnezeu îl pedepsise însă acesta era singurul lucru la care nu se gândise. De unde era el să ştie că iadul nu este un loc universal, aşa cum se propovăduia pe pământ, ci este mai degrabă lucrul care ţi-ar provoca cel mai groază.
Iar pentru el era simplul fapt că nu o avea alături pe surioara sa. O auzea undeva, acolo, deasupra, însă nu reuşea nicicum să ajungă la ea. Ştia că suicidul nu fusese cea mai ingenioasă alegere însă era singura soluţie.
Şi mai ştia şi faptul că asta era pedeapsa lui. Nu va reuşi să scape de acolo însă era bine să încerce.
Cu toate că ştie că va rămâne singur toată viaţa...doar cu amintirile...
Şi poate doar auzind-o, nefiind nevoie să o vadă.

incidente recente

2009-05-06T13:38:00.002+03:00

Ultimele zile au fost putin cam agitate pentru mine deoarece au fost cam multe evenimente.
1. a venit un nene la mine si m-a lovit acolo unde ma doare mai tare: cariera. Mi-a spus ca ii cunoaste pe nu stiu cine, ca vom merge dupa ore sa vorbim cu doamna redactor-sef de la ziarul la care colaborez pentru a-mi crea o rubrica speciala. Ca se pricepe si ca trebuie sa imi verifice articolele pentru ca au greseli etc. Cum a ajuns nenea la mine? Simplu: mi-a citit un articol de ziar.
Am stabilit sa ne intalnim dupa ore ca sa mergem sa vorbim cu o persoana cunoscuta. Am mers dar nu am gasit-o la redactie( si sincer, ma simt penibil pentru ca mi se pare ca m-am cam facut de ras aparand alaturi de nenea-persoana pe care e clar ca nimeni nu o stia!)
Am mers intr-un restaurant si mi-am luat un ceai,deoarece negasind persoana in cauza, ne-am hotarat sa o asteptam.
si am inceput sa vorbim. Au variat subiectele, incepand de la politica pana la invatamant, carti etc. Cand mi-a spus ca i-a facut campania electorala Sorinei Placinta si ca maica-sa are Alzheimer mi-a picat fisa. Dar, am tacut din gura. Bineinteles ca mi-am anuntat parintii ca m-am intalnit cu nu stiu ce ziarist. Au fost extrem de dezamagiti cand au aflat adevarul.
Bun, am hotarat sa plec. Am plecat, totusi cu intrebari mai multe decat am avut vreodata. Si atunci m-am prins ca nu e cine stie cine. Mi-am anuntat diriginta si dansa mi-a spus sa nu ma mai intalnesc cu el.
Am afat intr-un sfarsit cine e. A fost teribil. Dar, am trecut peste.
Cine era?preluat din evenimentul zilei:

Un profesor în vârstă de 57 de ani din Focşani, care predă franceza la Şcoala din Pufeşti este acuzat de eleve că le pipăia şi le aducea în clasă reviste sexi. Preotul paroh Costică Ţucă a făcut sesizare la Inspectoratul Şcolar cu privire la cazul profesorului x. Inspectorul Iordache Bostan intenţionează să-l mute la altă şcoală, în viitorul an şcolar.

"A pipăit-o şi pe fata mea"
Preotul Ţucă a rămas uluit când a auzit de la fiica sa că profesorul a mângâiat-o pe sân. Deja la urechile lui mai ajunseseră astfel de vorbe de la alte eleve din şcoală. "Eu predau religia în şcoală şi multe eleve s-au plâns că profesorul le pipăie şi în timpul orelor le arată reviste sexi. Într-o zi, chiar fiica mea a venit supărată acasă şi mi-a spus că profesorul x a mângâiat-o pe sâni. I-am spus doamnei directoare şi am făcut sesizare la Inspectoratul Şcolar Vrancea", a spus preotul.

"A pipăit emblema"
Carmen Vasluianu, director la Şcoala din Pufeşti, a confirmat cele spuse de preot, dar a găsit şi o explicaţie. "Profesorul x a venit în septembrie la noi în şcoală şi după aproximativ două luni de zile am auzit că pipăie elevele. În decembrie i-am dat un avertisment verbal, dar a recidivat, după care i-am dat unul scris. În februarie a reclamat părintele că i-a pipăit şi fata dânsului. Se poate că a atins-o, pentru că eleva avea o emblemă frumoasă în piept. A fost discutat comportamentul respectivului profesor şi am hotărât să nu îl mai primim în şcoală. Acum este în concediu medical. Păcat de el, că era un dascăl bun", a spus profesoara Carmen Văsluianu.
Povestea a ajuns şi la urechile primarului din comună, care a spus că nu ştie prea multe amănunte despre caz. "Profesorul este venit la noi în şcoală şi nu ştim prea mule despre el, dar este posibil să mai fi făcut astfel de fapte, din moment ce a umblat din şcoală în şcoală".

l-am notat cu x deoarece e mai bine asa.
2.(de parca ar mai fi nevoie de un doi) Ma cert din ce in ce mai des cu amicii mei pentru ca nu reusesc sa ma temperez.

dupa principiul "uite ce am eu" dezvoltat de perhonen

2009-05-06T13:32:00.003+03:00

no

2009-04-30T14:35:00.002+03:00

Am adus materie prima.
in curand voi scrie si despre ultimele incidente:)

Contopire

2009-04-30T14:35:00.001+03:00

Cadavru mâncat de tânăr-
Un leş lăsat în stradă
De viermi ca voi-măcar
Mutaţi-mă în iarbă.

Să simt cum soarele mă arde-
Alunecă visând…
Să văd cum mă topesc în aer
Putrezit de mai.

Să văd pe banca cea din spate
Cum tineri fericiţi trăiesc iubirea
De care nici eu nu am parte
Dar nici ei…

Iluzie optică de opiu construită
n-are nimic- o bază
n-are nimic-precum o oază
de singurătate în deşertul neîmplinirii.

Trăiesc delirul provocat de voi
Şi mă preling în iarbă
Simţind trei picături de apă
Căzând pe fruntea-mi scurtă.

Nebunie

2009-04-30T14:32:00.002+03:00

Nu-mi doresc nimic altceva decât o escapadă. Nu vreau să fug pentru că sunt conştientă că nu ajung nicăieri. Nici măcar nu vreau să mă mişc. Nu vreau absolut nimic de la nimeni. Vreau să închid ochii şi să dispar undeva unde doar eu mă pot vedea.
Să mă văd pentru prima dată cu alţi ochi şi să realizez în ce fel m-am schimbat. Pentru că ştiu că de mult mi-am pierdut forma umană.
Cu toate că dorinţa mi se împlineşte treptat, treptat, nu reuşesc să mă văd însă aud un lucru care mă face să tresar: îmi aud ticăitul înfundat al inimii: am o inimă care pulsează în ritmul colectiv doar că doar eu îl pricep.
Mă văd lucrând pentru nimicuri, îmi văd şocurile cerebrale cauzate de nimicuri…
Mă întreb: de ce vor ceilalţi să mă facă să mă întreb dacă sunt normală psihic?
De ce vor să afle răspunsul?-asta e întrebarea supremă.
De ce vor alţii să mă cunoască când ei nici măcar nu se cunosc pe sine? De ce vor să mă deschid, să îmi destăinui sufletul când ei nici măcar nu au unul.
Toţi vor să îmi citească gândurile, vor să mi le scriu, să le fructific înflorindu-le cu două metafore şi trei interjecţii. Eu vreau să le păstrez doar pentru mine şi pentru un TINE în care nu mai cred de la zece ani de când m-am trezit cu vecinul meu deasupra mea gâfâind ritmic în încercarea de a-mi rupe hainele.
Îmi amintesc de verişoarele mele cum se jucau de-a familia cu o Barbie şi un Kent. Cât de fericite erau… Şi cum le-am spulberat eu fericirea rupându-le gâturile după ce au plecat la baie.
Atunci a fost prima dată când m-au întrebat dacă sunt normală. Ce ştiau ei?
I-am trecut pe lista morţilor la biserică şi atunci a fost prima dată când am luat bătaie de la ai mei.
Întotdeauna m-am întrebat de ce nu pot fi şi eu fericită, ca şi ceilalţi. Eu chiar aveam totul cu excepţia unor părinţi indiferenţi.
M-au dus la psiholog după ce m-am urcat pe acoperiş în timpul nopţii. Eram somnambulă.
De atunci, psihologul mi-a devenit cel mai bun prieten. Era singurul care aştepta să-I spun ceva şi eu nu o făceam. Nu îl deranja atâta timp cât era plătit.
Pe la 17 ani s-a schimbat. Cel nou mi-a spus că sunt depresivă şi mi-a dat nişte medicamente. Mi-a recomandat un psihiatru. M-am dus.
După mai multe şedinţe de linişte absolută, a început el să mi se confeseze. Mi-a dat iar medicamente şi m-a întrebat ce mă deranjează. I-am răspuns simplu că nimic.
Nu m-am putut abţine şi am izbucnit în râs:un râs spasmodic, puternic, cutremurându-mă pe scaun.
-Tu crezi că eu am probleme mentale? Crezi că prin nimicul răspuns am minţit?
-Da.
-Păi, te-ai înşelat. Chiar mă deranjează nimicul. Nimicurile umane- categorie din care faci parte.
Şi am izbucnit din nou în râs aruncându-I pastilele.
-Poftim! Vei avea nevoie de ele!
Şi am plecat. Atunci şi acum, definitiv- din viaţa mea şi a celor din jur. Nu vroiam să îi preocupe persoana mea deoarece eu sunt nesemnifcativă comparativ cu eul lor infinit.
Şi mă tot întreb de ce mă caută ceilalţi…
De ce?
Eu nu am nevoie de ei…
Sunt bine.
Sunt perfect.
Sunt perfectă.
De ce vor ceilalţi sa afle dacă sunt normală psihic? Pentru a vedea dacă ei înşişi sunt normali?

pentru cei care ma cunosc:nu am scris-o in urma ultimelor incidente. o aveam scrisa de mult

Din nou intrebari

2009-04-28T13:00:00.002+03:00

Din nou imi pun intrebari.
Doamne Sfinte! Deja stiu ca sunt paranoica, mai stiu ca sunt si putin evitanta si mai stiu ca uneori mi-as dori sa faca altii alegerile in locul meu deoarece mi se mare mult prea incalcit...
uite o problema simpla! Atat e de simpla incat nu stiu cum sa o duc la capat!As pleca la universitate in afara dar...ce fac primele 2 luni? Pana primesc permisul de munca... de unde fac eu rost de bani sa stau primele doua luni, pana reusesc sa ma angajez?
Imi tot pun pe hartie avantajele si dezavantajele, si principalul dezavantaj ar fi faptul ca nu pot fi o jurnalista buna vorbind limba altei tari. Da, stiu engleza, dar nu atat de bine pe cat mi-as dori...
Mai e si problema bursei deoarece cred ca daca nu primesc o bursa care sa acopere total sau macar 75 % nu pot sta acolo. Ai mei nu isi permit sa ma intretina. Nici acolo si nici la Bucuresti. Dar, daca stau in tara ar exista posibilitatea sa mai primesc ajutor ocazional de la rude. Dar, sa fim realisti: cine vrea sa fie povara cuiva?
Uite o problema simpla la care mi-as dori rezolvare.

Tabara

2009-04-23T14:01:00.002+03:00

Bine...am aflat! Sunt extrem de fericita insa trebuie sa-mi tin in frau emotiile! Am fost acceptata la tabara de jurnalism de la Barlad!
Imi tremura mana cand am citit mailul. Nu prea stiam ce sa fac asa ca am trimis un mail singurei persoane cu care am mai vorbit, Zack.Cred,sincer, ca l-am exasperat cu intrebarile insa a fost rabdator si mi-a raspuns la absolut toate.
Sa sun pe cineva sa anunt vestea. Pe cine? Incerc la doua colege si nu...sun de vreo sase ori si nu raspunde nimeni.
Ii dau un beep mamei(imi e rusine ca nu am sunat-o pe ea prima...:( )si ii spun.Nu prea stia cum sa reactioneze asa ca mi-a spus un felicitari timid.
Tot drumul pana acasa vorbesc cu vara-mea si ii spun. Insa omit sa spun ceva tuturor: tabara e in limba engleza.
Nu mi s-a parut relevant asa ca am lasat la o parte amanuntul. Mai are rost sa mai spun?
Oricum ar fi, sunt extrem de fericita!

articol

2009-04-08T11:16:00.000+03:00

S-ar putea spune că ceea ce urmează să scriu este deosebit de optimist comparativ cu mediul rigid în care suntem plasaţi fără voie de către oamenii care susţin cu tărie că e “criză financiară, domnule!” Şi ce dacă?
Da, observăm lipsa banilor din portofele, observăm creşterea preţurilor, observăm taxele…dar dacă stăm să le enumerăm…
Sunt probleme, ne lovim de ele zilnic dar uneori e mai bine să tragem de timp şi să apucăm să analizăm situaţiile. Nu e bine să îi lăsaţi pe ceilalţi să o facă în locul dumneavoastră!
Uneori e bine să mai zâmbim, să primim o problemă cu zâmbetul pe buze şi fruntea sus.Sunt convinsă că aţi şi uitat cum se face…
Puteţi să vă duceţi în parc să vedeţi minunile de copilaşi care se joacă!Dacă aţi şti câte puteţi învăţa de la ei…
Puteţi să vă luaţi propriul copil şi să îl duceţi la un suc, sau eventual la o piesă de teatru. Puteţi scoate căţelul la plimbare; puteţi lua o carte bună, un covor şi să trageţi o fugă într-o regiune forestieră din apropiere(profitaţi acum, cât mai sunt copaci!)
Puteţi citi un banc şi să râdeţi din tot sufletul. Şi ce dacă cei din jur se uită ca la un nebun? Ei nu ştiu ce ştii tu!
Acum câteva zile am văzut trei berze. Mi s-a părut atât de frumos să văd contrastul dintre verdele câmpului şi albul lor…Am zâmbit şi nu m-a văzut nimeni pentru că era un moment rezervat mie şi atât!
De ce să stai să te gândeşti la lucruri inutile? Se spune că “Îngrijorarea nu alungă amărăciunea zilei de mâine ci răpeşte bucuria zilei de azi.”
E frumos să ţii un spectacol exterior plin de bunătate şi înţelegere la care cei din jur pot asista, însă e grotesc să îi faci pe cei din jur părtaşi la scenele tale de nervozitate.(pentru că, inevitabil, acestea se produc).În aceste momente, opreşte-te! Merită să te consumi pentru aşa ceva? “Dacă ceea ce gândeşti nu îţi afectează modul de viaţă, înseamnă că nu e ceva important.”
Poţi sta să îţi plângi de milă în continuare, te poţi uita în continuare la programele mediocre de la televizor şi să te gândeşti neputincios că bogăţia de acolo nu o vei putea avea niciodată. Datorită unui sondaj de opinie s-a constatat că românii sunt mari devoratori de programe cu scandaluri. Oare de ce?
Poţi dormi toată ziua având scuza că eşti obosit, cu toate că asta faci de o săptămână.Ai destul timp să dormi iar TIMPUL nu te aşteaptă pe tine. Dumnezeu a făcut o înţelegere cu el şi, astfel, chiar dacă eşti sau nu pregătit, tot se termină.
Ieşi din casă,plimbă-te! Admiră mugurii,admiră florile, admiră lumea pe care nu o privim decât cu susul în jos, prin prisma ştirilor de la ora 17:00.
Bucură-te de viaţă!
E primăvară!

2009-04-08T10:40:00.000+03:00

Si iata ca au inflorit si copacii...ah ce-mi place! Minunat anotimp!